Medusa…Medeea… sau Maria-Mirabela

mă transform în mama… (nu în mamă ci în mama mea)… Doamne ajută! nu credeam că sunt capabilă

leucemia e o boală cumplită. dacă puteţi să ajutaţi cumva nu ezitaţi să o faceţi… cum spunea şi apollinaire, preţul burgerului la care renunţi pe ziua în curs poate însemna mult, dacă vrei.

m-am trezit zâmbind… poate din cauza unui vis pe care însă l-am uitat odată cu ivirea zorilor. când am ieşit din scara blocului, din senin s-a iţit un vând puternic care mi-a smuls clama din păr… în umbră (căci la 6.30 încă mai sunt aprinse felinarele) arătam ca Meduza. tramvaiul am reuşit să-l pierd… pleca exact când traversam strada… eram sigură că o să fie o zi bună. am reuşit să pierd şi autobuzul… am hotărât să merg pe jos deşi era posibil să nu ajung în 15 minute. nu am ajuns, aşa că am semnat mai târziu… noroc că mă cunoaşte secretara. tot drumul nu am reuşit să-mi şterg zâmbetul cu care mă trezisem… zâmbeam pur şi simplu… fără motiv, fără direcţie, fără încetare, exact ca atunci când a venit Matei la mine în botanică, m-a luat de mână şi nu a mai vrut să meargă cu ceilalţi copii să se joace … mă simţeam atât de bine încât m-am dus şi am cumpărat cadouri pentru prieteni, chiar dacă nu sărbătorim nimic… încă zâmbesc deşi nu ştiu de ce… v-am făcut şi pe voi să zâmbiţi? ce bine ar fii să se transmită “virusul” ăsta pe cale aeriană … hapciu…

“medicina e ca un efect placebo? sa fie oare adevarat..m-am intrebat de multe ori si de fiecare data gaseam cate o posibila explicatie pentru ceea ce am afirmat.

a te prezenta la medic si a urma un tratament te face poate sate simti mai bine si sa simti ca faci ceva pentru tine, pentru sanatatea ta iar cand obtii vindecarea esti convins ca decizia de a urma un tratament , a fost inteleapta!Dar oare nu este asta o dezamagire?poate ca destinul a fost indulgent cu tine de aceasta data si te-a scutit de un esec!

De unde stim ca tot ce ni se intampla nu e o amagire a destinului?

poate ca medicina e doar o minciuna !si poate ca destinul a vrut ca tu sa te prezinti la medic..sa te simti impacat cu tine pentru perseverenta ta de a-ti mentine sanatatea si sa privesti totul in fata spunandu-ti cvinte incurajatoare!”

iată ce zicea una dintre colegele mele de facultate (chestia aia dintre gilimele)… păi cum măi fată să spui aşa ceva? şi mai eşti şi studentă la medicină… dacă tu chiar crezi că tot ce vei face o să fie doar placebo de ce nu te apuci să vinzi ceaiuri miraculoase şi să ghiceşti boala după aspectul flegmei? îţi trebuie doar reclamă, nu mai ai nevoie de 6 ani de facultate.

spor la gândit cu juma’ de neuron!

şi un cântec de dragoste: Annie Lennox. dacă aş avea un strop de talent aşa aş cânta azi.

între noi fie vorba, filmul a fost o porcărie… sssssst…

ale profului Ispas de anato. de multă vreme am vrut să le scriu. iată ce ne zicea în primii 2 ani:

“n-ai nici un talent, dai la medicină”

“toţi veniţi aici (la medicină) ca să vă faceţi neurochirurgi… nu te faci ce vrei, te faci ce examen iei”

ceva mai rockist …

Vă amintiţi de John McLaughlin? ei bine… tot el, mai tânăr, pe vremea când cânta în Mahavishnu Orchestra şi era îndrăgostit de India. Cântecului îi zice “Dance of Maia” (să nu ziceţi şi voi că dansează maiaşii că vă strâng de gât…)

Antonio Banderas şi Los Lobos: Cancion del Mariachi

şi la cererea mea:

aşa-i că pe asta nu o ştiaţi?

mâine ceva mai rockist că altfel crede lumea că m-am latinizat de tot … Ole!

e grav când, rezident de anul I, ai impresia că le ştii pe toate…  e şi mai grav când nu găseşti pe nimeni care să-ţi tragă una după ceafă la timpul potrivit ca să te deştepţi. nasol când mândria e atât de mare încât ajungi să faci rău omului.

dacă tot văd că măcar unui om îi place muzica pe care o pun eu pe aici, am zis să-i fac pe plac (de fapt îmi fac şi mie pe plac)

pentru Oblia: Gipsy Kings

am zis prima dată să pun bambolero, dar m-am gândit că parcă prea e singura pe care o ştie lumea…

şi acum vă rog să mă scuzaţi… mă duc să fac nani.

bine, fie… uite şi una mai cunoscută fiindcă se întâmplă să-mi placă mult şi nu am putut să decid între ele:

ştiţi afişele acelea prin care se promovează Sibiul drept capitală culturală europeană? ei bine… în fiecare zi trec pe lângă cel de la Operă şi mă întreb ca prostu’: de ce scrie pe ele “Transilvania - România - Europa”? că din câte-mi amintesc eu oraşul Sibiu este în judeţul Sibiu, nu în judeţul Transilvania, iar Transilvania este doar o provincie istorică, în niciun caz o diviziune recunoscută a ţării… păi şi atunci? cine-mi explică şi mie?

Maria Dolores Pradera. (dacă nu ştiţi cine e să vă fie ruşine… societate consumatoare de Ricky Martin!)

cine? … becali domne’

uite peste ce am dat eu: ziceri de aur ale lui becali

rădeţi şi voi că io deja nu mai am lacrimi şi am făcut febră musculară: via ragna.

pentru că mă uit rar la televizor şi mult mai rar la ştiri abia acum am aflat şi eu că e posibil ca Branul să intre în proprietate privată dacă statul român nu o să aibă fonduri suficiente să-l cumpere la licitaţie peste 2 ani…

propun: în următorii ani nici un parlamentar nu va mai primi mărire de salariu. nici un parlamentar nu va mai primi al 13-lea salariu. nici un minister nu va mai schimba mobilierul până la licitaţie, iar parlamentarii, dacă vor avea chef să meargă la lucru să primească 50% reducere pe ratb.

cred sincer că s-ar strânge banii…

din păcate, cum propunerile mele sunt viabile doar într-o lume utopică, e foarte probabil să pierdem Branul

mai am o propunere: dăm un leu pentru Bran?