despre… imbecilitatea hainelor din ziua de azi

mergeam io ca omu pe stradă… lucru pe care-l fac zilnic, fără excepţie. doar că astăzi am făcut prostia să mă şi uit la oamenii pe lângă care trec … de obicei merg ca omul înfumurat cu nasu’ pe sus sau, când vreau să par ‘teligentă cu el pe jos…

primul specimen care mi-a răsărit în faţă la 7.15 a fost un pinguin… io prin pinguin înţeleg un “gagiu, vere” cu o geacă cu blăniţă pe el … câh… de sub care se întrezărea un tricou roz, cel mai probabil mulat, iar pantofii erau nişte oribilităţi atât de îngustate spre vârf încât reuşeau să învingă forţa gravitaţională.

al doilea specimen a fost o piţipoancă cu nişte, evident, blugi, că se pare că au uitat cu desăvârşire că mai există şi alte materiale pe planeta asta…. iar blugii erau, evident, îndesaţi în cizme că doar se poartă. dar nu ăsta-i baiul… blugii erau din aceia frecaţi pe fund… când mergea piţipoanca se vedea că manufacturierul uitase să frece blugii şi între picioare, aşa că arăta de parcă tocmai făcuse pe ea…

al treilea specimen: tot o piţipoancă. seara, în drum spre arhitectură, trec pe lângă una… era să-mi iasă sucul pe nas. individa avea un dres pe ea… destul de subţire şi… păi cam atât. ar fi vrut să aibă şi unul din acele pulovere mai lungi cum au apărut acum, dar săracul pulover era aşa de ridicat încât am văzut că purta chiloţei galbeni…

io nu mai comentez că iar îmi sare lumea în cap. mai spun doar atât: nu o să mai fie mult până când o să ajungă să poarte “o plasă de pescar”, aşa cum se spune în Biblie… am luat-o io razna? atunci Doamne ajută!