Medusa…Medeea… sau Maria-Mirabela

până acum am scris despre ceaiuri uşoare, poate unele puţin fanteziste , în general ceaiuri de seară. dar, cum sesiunea, sau cum i se spune mai nou “stresiunea”, deja a sosit pentru unii (io mai am 2 săptămâni). cred că merge un ceai mai de “sezon”

pentru toate dimineţile în care mi-a fost greu să mă trezesc. pentru toate ceasurile cu care am dat de perete (acum pun telefonul să sune că nu mai am bani de atâtea ceasuri) la ora 5.30. pentru toate nopţile albe şi pentru toate sesiunile de până acum: (asta a fost prezentarea… cam teatrală nu? ) cel mai bun a fost ceaiul negru:

sunteţi pregătiţi cu echipamentul de protecţie? aţi scos copiii pe balcon? buuuun… atunci să începem

la 300 ml apă (stai Irina, nu te bucura că mai vine nişte lichid) eu pun cam o mână (am mâna mică) de ceai negru (amestecul meu are rădăcini amestecate cu frunze) dar nu cred să găsiţi pe la noi, aşa că în cei 300 ml apă fiartă puneţi 3 pliculeţe de ceai negru (căutaţi să fie musai fără lămâie). luaţi de pe foc şi deasupra turnaţi 300-450 ml lapte cald şi, dacă aveţi aromă de migdale nu vă sfiiţi… puneţi câteva picături în amestec… sau merge şi o linguriţă de rom, dar dacă vreţi să mai şi conduceţi limitaţi-vă doar la esenţă de rom. totul se îndulceşte cu 3 linguriţe miere de salcâm

ca să nu ziceţi că aţi uitat sau că nu v-aţi dat seama: nu se pune lămâie că vă alegeţi cu iaurt.

de ce să-l consumaţi în locul cafelei cu lapte? păi nu ştiu. eu îl beau fiindcă îmi plac ceaiurile.

mulţumesc pentru atenţia acordată (iarăşi cam teatal…) şi, cum azi am scris pentru cei mari sau care au pretenţie că sunt mari (aşa cum sunt eu) mâine promit să scriu ceva pentru cei mici.

noapte frumoasă!