Medusa…Medeea… sau Maria-Mirabela

mâine-i mărţişorul, adică 1 martie…

în poporul acesta este un obicei de a-şi alege fiecare om o zi din săptămâna 1 - 8 martie… cum este acea zi se spune că este şi sufletul omului…

alt obicei este cel al desemnării babelor … fiecare zi este numită după una dintre bătrânele satului… se spune că dacă baba e frumoasă şi însorită atunci şi corespondentul ei uman are suflet bun…

toate obiceiurile cu babe se trag din legenda babei Dochia. se spune că Dochia a plecat într-o bună zi să-şi caute feciorul… pe Dragobete, preschimbat de Maica Domnului într-o plantă - Năvalnicul (feriga dulce, sau Polypodium vulgare) -

şi cum îl căuta Dochia pe fiul său urca tot mai mult pe munte, i se făcea tot mai cald odată ce se apropia de soare, aşa că începea să-şi scoată una câte una toate cele 8 piei de oaie pe care le purta în spate. ajunsă în vârf, pe platoul Bucegilor de astăzi, se pomeneşte cu o viforniţă năprasnică… şi îngheaţă acolo pe culme, printre năvalnici şi flori de colţ şi se mai poate vedea şi astăzi, spune legenda, sub forma grupului de babe din Bucegi… piesa centrală fiind Dochia noastră, iar cele din jur fiind oile sale.

porbabil cel mai cunoscut obicei de 1 martie este cel al oferiri firului împletit din iţe colorate în alb şi roşu… la începuturi era firul răsucit din lână albă şi roşie… el singur… fără maimuţoi, sau alte trăznăi agăţate de el… economia de piaţă a făcut şi din acest obicei un bun prilej de profit.

firul acela simplu, din lână aspră răsucită în palme, cu lână înroşită cu coji de ceapă veche, simboliza firul vieţii fiecarui om… tema firului răsucit este foarte întâlnită în cultura populară… numai dacă vă uitaţi la prispele româneşti o să vedeţi numeroase lemne sculptate în chip de frângie. simbolizează deopotrivă acea replică a axis mundi pe care o reproduce fiecare casă în parte, dar mai are un sens mai puţin discutat, acela al firului vieţii. mitologiile romană şi greacă pomeneau de existenţa parcelor ce ţeseau necontenit firul vieţii: una îl îndruga, alta îl torcea şi a treia îl tăia atunci când venea sorocul. şi poporul român are tradiţii similare, doar că la noi nu poartă numele de parce, deşi descrierea este foarte asemănătoare… la noi se numesc zâne, ursitoare (aceleaşi cu cele care vin să hărăzească pruncilor viitorul) … privind la simbolistică îmi dau seama că oamenii erau foarte darnici înainte… acum oferim o bijuterie, o floare, o ceva… pentru că aşa se face, dar înainte se dăruia viaţa pentru că aşa se simţea.

devin redundantă, dar tare mi-aş fi dorit să trăiesc în acele vremuri cu obiceiuri păstrate din neguri străvechi în forma lor pură, nealterată de civilizaţie…

prin spital, ca peste tot unde iei contact cu publicul, dai peste tot felul de ciudăţenii umane…

în spital e cu atât mai pronunţată această diversitate fiindcă se ştie că omul bolnav este extrem de egoist şi revendicativ… uită de bunele maniere dacă-l doare şi nu se sfieşte să îţi arate cât este el de grozav.

noaptea trecută însă parcă le-a întrecut pe toate… cum puneam şi eu mâna pe articol să mai citesc ceva, cu gândul că e deja 3 dimineaţa şi oamenii dorm… cum apărea câte o salvare… dar asta nu era neobişnuit… în schimb pacienţii de noaptea trecută au fost…

pe la 2.30 a venit un puşti de vreo 15 ani care înghiţise un pumn de pastile pentru că i-a zis un amic cum că ar fi homosexual… fiind beat l-a crezut şi a încercat să nu mai fie, dar a cam greşit calea.

puţin mai târziu a venit alt puşti… tot de vreo 15 ani care însă ne-a zis că se plictisea aşa că a luat din pastilele de inimă ale bunicului… înpreună cu nişte vodkă… era foarte supărat pe noi şi ne spunea că el nu a venit la spital să îi facem noi injecţii şi spălături gastrice… că el era doar plictisit…

peste ceva timp apare în uşă un nene care începe să urle: nu mai pot… dom’ doctor mor de durere… dom’ doctor io am cancer şi mor aici dacă nu mă vedeţi… intră respectivul… începe să povestească cum este el persoană foarte importantă, dar regimul actual vrea să-l reducă la tăcere şi îl otrăveşte… delira omul… ceea ce el numea cancer era o biată hernie ombilicală cu care poate probabil să trăiască tot restul vieţii în bună pace pentru că acestea foarte rar dau complicaţii… ulterior aflăm de la el că a fost întâi la panduri, dar că medicul chirurg de acolo l-a urcat forţat într-un taxi şi i-a plătit şi drumul până la noi :)) … săracul doctor… îi înţeleg disperarea

îmi place în mod deosebit când vine câte un fost sau actual cadru medical… nu începe ca orice om normal cu mă doare… a venit ieri un bătrânel care a început:  mă numesc medic primar gastroenterolog Xulescu, am lucrat timp de ‘ţşpe ani la spitalul…, am fost colaboratorul marelui profesor Ygreculescu în numeroase proiecte… am colaborat şi cu medici din afară şi am fost în echipa care a descoperit … (ceva … că deja nu mai ascultam) … bun… şi ce aţi păţit concret? aaaa.. păi am căzut în baie şi mi-am spart capul…

bomboana de pe colivă aseară însă a fost de departe un peşte (nu din cei cu branhii) care avea şi el o mică problemă la ora 4 dimineaţa… de vreo 3 săptămâni i se suprainfectase o plagă pe care o avea pe penis… de ce venise tocmai atunci? asta nu o să aflăm niciodată… cum era normal îl întreb cum s-a ales cu ea… răspunsul a fost năucitor: îşi pusese bile sub piele…

sfat: dacă aveţi de gând să ieşiţi noaptea din casă pentru un covrig, un pachet de ţigări de la magazinul din colţ sau pentru orice altceva… mai bine aşteptaţi dimineaţa… la noi toate cazurile de agresiune gratuită vin între orele 2 şi 6 dimineaţa.. şi agresorii tot la noi ajung, dar beţi…

“ca follow-up la leapsa culturala. tie, iata provocarea: ce, exact este feminitatea?
asta fiindca in raspunsul tau pareai sa echivalezi feminitatea cu naturaletzea, lucru cu care… as polemiza un pic bunaoara, naturaletzea la barbati=masculinitate?“

Oblia mi-a trasat temă de gândire şi de discuţie: ce înseamnă feminitatea? încep prin a preciza că ideile îmi aparţin şi că nu le înfăţişez sub forma adevărului absolut.

întâi o să răspund la întrebare: da, pentru mine naturaleţea la un bărbat înseamnă masculinitate

revenind la femei:

definitoriu pentru o femeie este… ei bine, chiar calitatea de a fi femeie…

ce înseamnă feminitate: este complex răspunsul… ţine foarte mult de modul de gândire, de comportament, de temperament.

nu susţin ideea conform căreia femeile sunt identice cu bărbaţii pentru că nu sunt. spuneam şi în altă parte: suntem diferite de la lucruri simple şi aparent nesemnificative, cum este linia de implantare a părului până la lucruri foarte complexe, cum sunt căile nervoase ce duc la formarea ideaţiei. aceste lucruri nu ne fac nici mai bune şi nici mai rele decât bărbaţii… ne fac pur şi simplu diferite, lucru care mă bucură teribil. îmi este suficient că avem aceleaşi drepturi legale şi aceleaşi oportunităţi, chiar dacă încă se mai poate vorbi de o urmă de discriminare în anumite domenii, dar consider că în timp se vor rezolva şi acestea.

feminitatea presupune o grijă mai mare pentru detalii, urmărirea instinctului, un comportament mult mai discret. nu cred că unei femei îi stă bine să iasă în evidenţă… cumpătarea, echilibrul, discreţia sunt mult mai importante pentru o femeie decât pentru un bărbat. femeia trebuie să reprezinte tot ceea ce este frumos… nu îmi place să văd femei îmbrăcate neglijent… nu-mi place să aud femei vorbind trivial… nici la bărbaţi nu ar trebui, dar parcă cuvintele vulgare sună mult mai urât când ies din gura unei femei.

îmi plac femeile elegante, rafinate, femeile în fustă, femeile cu perle şi dimante, femeile care ştiu să poarte o pălărie … ideea mea de femeie coincide foarte mult cu cea a femeii din secolul trecut. pentru mine feminitatea absolută a rămas cea din perioada interbelică… atunci erau femeile frumoase…

feminitatea nu poate să fie separată de maternitate. o femeie este mamă în toate situaţiile vieţii, indiferent dacă este vorba de un prieten, de soţ sau chiar de unul dintre părinţi.

o femeie trebuie să muncească dacă aşa doreşte, dar nu trebuie să pună niciodată munca mai presus de familie.

femeia este cea care învaţă copilul bunătatea, mila, grija, dragostea, în timp ce bărbatul trebuie să-şi înveţe copilul disciplina, curajul, corectitudinea, tăria de caracter.

femeia trebuie să lase aparenţa fragilităţii… să ceară protecţie în permanenţă… un prieten îmi spunea: tu te alinţi… mă chemi să prind eu şoricelul, dar cu 5 minute înainte tu ai prins un şobolan… ştiu că nu te temi de prea multe, dar ştii că-mi place să fiu protector… trebuie să dăm cezarului ce-i al cezarului şi să-i lăsăm pe bărbaţi să îşi manifeste şi ei instinctele … nu trebuie să le facem noi pe toate.

am crezut iniţial că-mi va fi uşor să scriu ce cred eu că înseamnă feminitatea şi respectiv femeia perfectă, dar m-am trezit că-mi este greu… este greu să nu jignesc bărbaţii… nu spun că unele dintre calităţile pe care le-am enumerat mai sus nu se regăsesc şi la sexul opus, doar că ele, în viziunea mea, sunt predominante şi caracteristice femeii…

primită ca o minge medicinală în abdomen de la Oblia pentru că am cam lăsat cultura deoparte de ceva vreme…

1. Principala mea trăsătură: recunoştinţa

2. Calitatea pe care doresc să o întâlnesc la un bărbat: cumpătarea

3. Calitatea pe care o prefer la o femeie: feminitatea (naturaleţea, cum spunea şi Oblia)

4. Ce preţuiesc cel mai mult la prietenii mei: dragostea ce mă fac să le-o port

5. Principalul meu defect: încăpăţânarea

6. Îndeletnicirea mea preferată: lucrul cu mâinile

7. Fericirea pe care mi-o visez: trei copii sănătoşi

8. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire: să mor singură

9. Locul unde aş vrea să trăiesc: un sat din Bucovina, într-o căsuţă mică, cu acoperiş roşu şi cu grădină de flori la intrare

10. culoarea mea preferată: roşul

11. Floarea care-mi palce: macii şi bujorii

12. Pasărea mea preferată: ciocănitoarea

13. Prozatorii mei preferaţi: Eliade, Hesse, Christa Wolf, Marquez, Mann, Sartre, Junger

14. Poeţii mei preferaţi: R.M. Rilke, Goethe, Poe, Arghezi, Eminescu

15. Eroii mei preferaţi din literatură: Petru din Huliaganii lui Eliade, Harry din Lupul de Stepă al lui Hesse

16. Eroinele mele preferate din literatură: Cassandra din romanul omonim al Christei Wolf

17. Compozitorii mei preferaţi: Chopin, Mozart, Bach, Shostakovich

18. Pictorii mei preferaţi: Moreau, Durer

19. Eroul meu preferat din viaţa reală: orice om care a sacrificat din fiinţa sa pentru binele altora.

20. Ce urăsc cel mai mult: propria neputinţă

21. Calitatea pe care aş vrea să o am din naştere: să-mi iasă cozonacii… glumesc… devenise prea serios chestionarul… am deja tot ce-mi doresc

22. Cum aş vrea să mor: repede

23. Greşelile care-mi inspiră cea mai mare indulgenţă: greşelile regretate, pentru care se cere iertare

24. Deviza mea: Cu Dumnezeu înainte, mereu înaiunte, căci io din drum nu mă mai întorc.

25. Gânditorii mei preferaţi: Constantin Noica, Constantin Galeriu.

26. Mitul meu preferat: Medeea

27. Atleţii mei preferaţi: n-am …

de pasat? ufff… greu… iarăşi Mihaï şi Optzecea şi bineînţeles cine mai are dorinţă

pe mirosuri începută de Vlad a ajuns la mine prin Optzecea… să vedem… 5 mirosuri preferate:

1. ceainăria din cotroceni… are acel miros de ceai amestecat cu mucegaiul pereţilor… un miros umed şi dulceag ce-mi rămâne în haine, în păr şi-n minte mult timp după ce am ieşit la lumina zilei

2. macii… o să spuneţi că macii nu au miros… ba da… au mirosul câmpului… mirosul pământului, mirosul soarelui într-o zi de vară

3. al treilea nu este aşa poetic… este mirosul batadinei… un miros aspru care mă trezeşte mai repede ca orice cafea.

4. pielea bebeluşilor… miroase a lapte, a flori… a dragoste

5. primăvara … cu amestecul ei de zambile, narcise, liliac, iasomie, ghiocei, brânduşe, viorele… cu ploile ei calde… cu vântul care aduce mirosuri de departe…ah… când vine??? mai e mult?…

…să o dau mai departe ziceţi? cine vrea este invitatul meu… însă am şi pase exacte: Descartes (că tot a şomat zilele astea ) şi Mihaï (dacă nu are ceva mai bun de făcut)

o bătrânică la ştiri: de ce să mănânc brânza lor cu mucegai? după atâţia ani, brânza noastră nu mai e bună?

*****************************************************

extraordinar!!!! vine asteroidu’!!!!!… peste vreo 20 de ani… io zic să începeţi să faceţi provizii de conserve şi apă plată încă de acum, fiindcă peste câţiva ani toată lumea o să se înghesuie să cumpere pentru sfârşitul lumii… ioi… ce porcărie de ştire…

******************************************************

” - eu nu polemizez când vine vorba de credinţă… pentru mine Dumnezeu e firesc.

- îţi dai seama că mergi pe sârmă în felul ăsta?

- dar Dumnezeu pune mâinile sub sârmă şi-mi face pod.”

*******************************************************

Beşleagă - Asta venisem să-i spun, că Vlad ghiaurul ştie de doi ani de proiectul nostru… Şi nu numai atât… (speriat)… cunoaşte numărul oştirilor , al steagurilor, ştie ce sex are fiecare cămilă şi cum ne facem noi tunurile.

Locotenentul - Cum le facem?

Beşleagă - Nu ştiu, că e secret, dar el ştie.

(Răceala - Marin Sorescu)

******************************************************

melodie de ora 4 dimineaţa, 19 februarie…

la Oblia pe blog spuneam că-mi place levănţica atât de mult încât doar în ceai nu am pus-o… ei bine… acum e şi în ceai :

în 750 ml apă fiartă se pune coaja de la o jumătate de lămâie şi se lasă câteva clocote. apa aceasta se toarnă peste 2 linguriţe cu frunze de ceai verde şi 1-2 rămurele de levănţică. se lasă 15 minute, iar infuzia obţinută se strecoară şi se îndulceşte cu 3 linguriţe miere de salcâm.

i s-a spus gânditor, creştin, intelectual io prefer să-i spun Om.

la ştiri pe Prima: astăzi am intrat în anul porcului … ce fel de porc? domestic sau mistreţ? … fără un groh-groh la sfârşit parcă nu are nici un farmec… auzi la ei… anul porcului… şi ce facem cu el? îl electrocutăm? îi facem injecţie letală? milităm la Universitate pentru drepturile porcului? sau îl trimitem în vizită la Ţiriac?

******************************************************

la Romană primesc un fluturaş … din principiu nu-i iau, dar acum l-am luat… şi am aflat: (păcat că nu am scaner…)

opriţi hait… ăştia protestează … recoltarea de organe! te pomeneşti că e chestia aia cu acordul înainte de recoltarea organelor… că tot se vorbea prin spital… şi genocidul împotriva practicanţilor Falun Gong… îu… ce drăcovenie mai e şi asta? … altă misa?… în China păi sigur… am rezolvat toate problemele în România şi acum, ca nişte buni creştini ce ne prefacem că suntem, murim de grija ălora din China… propun să-i lăsăm să-şi poarte singuri de grijă… nu de pomană sunt peste 1 miliard… organele sunt extrase în timp ce ei încă mai respiră… păi altfel nu mai valorează nici 2 parale… e esenţial să mai respire şi să-i bată inima… apoi sunt vândute pentru profit… că doar nu făceau tocăniţă din ele…

am căutat şi io să văd, ca tot omu’ curios, ce fundaţie, organizaţie, asociaţie se mai ocupă şi de prostia asta… nu… nu scria… singurul contact era un număr de telefon… chiar atât de curioasă nu-s

*******************************************************

ieri pe B1TV… Păcală… filmul vechi cu Papaiani… am râs ca la 10 ani când l-am văzut prima dată… apoi… mi-a venit ideea să caut pe net şi Păcală cel nou… cu tipu’ ăla gelat cu pretenţie de actor şi cu tipa aia blondă cu pretenţii de cântăreaţă… văzusem doar câteva secvenţe anul trecut… l-am găsit… l-am văzut… bunicel scenariul (că era mare parte după cel vechi) dar ăla… staţi să caut pe net că nu ştiu cum îl cheamă… Denis Ştefan…aşa zice google… apăi… de el nu-mi plăcu câtuşi de puţin… mai avea să mestece gumă ca să se potrivească cu sictirul pe care-l exprima…
ca să nu fiu (foarte) cârcotaşă… mi-a plăcut totuşi ceva din film… la sfârşit unul dintre personaje spune: cui nu-i plac poveştile, înseamnă că nu-i place viaţa… şi cui nu-i place viaţa… io-l bag în mă-sa.
******************************************************

acum seara am primit de la o prietenă nişte fotografii foarte frumoase … cei care le-au făcut le zic radiografii florale… nu ştiu cum sunt făcute, dar sunt deosebite… uitaţi jos două mai frumoase….

******************************************************

în loc de sara bună! … un nene pletos cântând la chitară o piesă ce-mi place mie foarte mult… din păcate-i anonimă…

nu-mi plac şi nu înţeleg rostul compilaţiilor… de ce există CD-uri intitulate: uverturi celebre din Bach, Mozart, Debussy…? ce rost are să asculţi doar uvertura? sau mai sunt acele CD-uri de popularizare cu cele mai frumoase fragmente din… păi de ce să asculţi pe sărite? şi cine spune că acele fragmente sunt cele mai frumoase? dacă mie mi se pare altfel?

nu pot să ascult asemenea CD-uri… un concert, o sonată, o simfonie… toate sunt poveşti… nu e cam aiurea să te treacă de la şi îşi luă voinicul ziua bună de la mumă-sa şi de la tătâne-su la şi l-a învins pe zmeu … unde e farmecul? ce mai înţelegi? compozitorul acela a avut ceva în minte când a pus notele pe hârtie… de ce să nu-i dăm voie să ne arate ce simţea şi ce gândea? poţi să citeşti un concert la fel de bine cum poţi să citeşti o carte…

băi în ciocolată… pantofi de sute de dolari… nunţi de miliarde… creme de faţă cu pulbere de perle şi cu aur (glicerina nu mai e suficientă????) … case ce se învârt după soare… televizoare cu diagonala de 100-200-300 de inci… vacanţe în vârful vulcanului… pământ pe Lună… şi sufletul???

io şi Alina la plimbare…

ca să înţelegeţi trebuie să ştiţi că noi două suntem ca-n fabula lui Caragiu : “el îmi zice mie bursucul… pentru că şi io îi zic lui bursucul… “

A: - bă Sc. (aşa ne alintăm noi) tu nu vezi unde intrăm?

M: - unde? în magazin….

A: - da bă… da nu vezi că e magazin de fiţe? ia poziţia corespunzătoare!

M: - care-i aia?

A: cu nasu’ pe sus şi fâţâind din fund

******************************************************

La Universitate, gândindu-ne dacă săptămâna asta mergem la Comedie sau la Naţional … stăteam ca măgarul între fân şi apă şi nu ştiam unde să mergem… aşa că am luat o soluţie logică şi matură: am dat cu banul

mergem la Comedie… Henric al 8-lea (piesa ei) e abia peste 2 săptămâni… facem rezervare şi mergem la Naţional… luăm bilete la Ultima oră şi io sunt în culmea fericirii fiindcă-l văd pe Dinică.

la despărţire:

A: - l-om vedea noi marţi pe Dinică, dar tot mai tânăr şi mai frumos e Chirilă al meu…

M: - da, dar al meu e mai nemernic…

******************************************************

*** şi că tot vorbeam de bursuci… Mateiaş!!!! fabula cu Toma Caragiu

*******************************************************

tot cu Alina, dar mai veche…

A: - bă Sc. uite cât de dezbrăcată e aia… nu-i e frig?

M: - io de unde să ştiu? du-te şi întreab-o… tu n-ai auzit că nu haina face pe om?

A: - am auzit… da’ tu ştiai că omul îşi alege haina pe care o pune pe el? am pus-o io să îşi cumpere curea în loc de fustă?

*toate personajele sunt reale… la fel şi toate întâmplările

episodul I

Miercuri seara… trei calculatoare, trei prieteni… un stelist (S), o dinamovistă (D) şi un rapidist (R).

statusuri la calculator:

S şi R: hai Benfica!!!!

D: ioi…

minutul 89 al meciului Dinamo-Benfica … camera D este acoperită de păr smuls şi de unghii roase…. gol benfica

statusuri:

S şi R : bineeeeee!!!!

D: Dinamo… sau cum să-ţi dai cu stângu-n dreptu’ în minutul 89

S şi R: lasă că mai aveţi o şansă la anu’ ha-ha-ha…

episodul II

joi seara: statusuri:

S: pentru Steaua murim! hai Steaua! forza steaua!

R: forza sevillia!!! 0-1 magia începe

D: ce bine… nu o să fie artificii în seara asta în rahova

dialog:

R: ha-ha… ce tare statusu’

D: tare, da’ io apuc să dorm în seara asta.. lucru care mă bucură profund

R: deci fără artificii?

D: fără… tu nu ştii ce e pe aici după ce câştigă ăştia…

R: înseamnă că ai cam dormit anu’ ăsta… ha-ha-ha

conferinţă pe mess R, S şi D:

R: bă… proşti mai sunteţi… şi unii şi alţii …

S: bine că eşti tu deştept…

D: lasă Mişule (S) că ne batem între noi pe loco…

S: ‘r-ar ai dr*** nici returu’ nu-l văd…

R: eh… nu-i bai… rămânem cu blaturile noastre… ia ziceţi? mergeţi la meci?

notă: trebuie să mă las de fotbal…

Twist in my sobriety

ufffff… amintirile acestea… te înconjoară într-un cocon ce mai amortizează durerea şi mai usucă din lacrimi…

azi un prieten mi-a spus: “o mare durere să iubeşti, o mare nenorocire să scapi de această durere” (I.L.Caragiale)

noul pur… noul domestos… noul axion….

(postare de femeie casnică… cineva s-ar mândri cu mine )

toate sunt noi… toate sunt bune… toate îndepărtează grăsimea cea mai persistentă …

întrebarea mea este: ce femeie e aia care stă cu asemenea jeg pe aragaz? jegul din reclamă e genul de jeg care se strânge în timp… în mult timp… cum să găteşti pe asemenea aragaz? cum să stai pe un asemenea veceu? cum să ai un asemenea cuptor…

bleah… câh… câh…

practic ce înţeleg eu din reclama lor? (io am un fel mai particular de a înţelege ce nu-mi place) înţeleg că trebuie să faci curat doar când vine soacra în vizită… atunci trebuie să fie casa curată ca să nu poată să bârfească cu vecinele… în rest e în regulă să locuieşti într-o cocină…