Medusa…Medeea… sau Maria-Mirabela

sunt cea mai de preţ moştenire a strămoşilor… dincolo de comorile dacice. ce reprezentau basmele? reprezentau educaţie… din ele copii învăţau să fie buni, să fie drepţi, să fie curajoşi, îi învăţa omenia, îi învăţa ce înseamnă cuvântul.

o să spuneţi că erau fantastice… da, dacă vezi exact foaia, dar dacă citeşti printre rânduri, dacă treci dincolo de cuvinte vezi o lume întreagă de simboluri… nu există nimic într-un basm care să nu poată să fie interpretat drept un simbol. basmele te fac să gândeşti, dacă asta vrei… şi de fiecare dată se dezvăluie tot mai multe detalii ochiului deprins cu scrisul.

eu am crescut cu poveşti; pe vinil, de la bunica, din cărţi când am început să citesc, de la bătrâni… cea mai mare tristeţe a copilăriei mele a fost când mi s-a stricat pick-up-ul şi nu am mai avut la ce să ascult. acum câteva luni însă am făcut rost de poveşti pe CD şi le ascultam cot-la-cot cu un băieţel de 3 ani

nu o să mă leg de teme mari pentru că mă copleşesc şi pentru că ar însemna să ridic prea mult praf deodată de pe amintirile mele.

unul dintre personajele dragi mie este Pasărea Măiastră.

în unele basme Măiastra este doar una dintre metamorfozele Sânzienei. este cea care le spune mesenilor la ospăţ despre fată. ea este cea care porneşte acţiunea basmului, are rolul de catalizator.

în alte situaţii măiastra este premiul voinicului. pentru ea este trimis pe tărâmul celălalt, dar, odată obţinut, măiastră se transformă în fată.

în alte basme apare sub chipul unui porumbel ce-l ajută pe Făt-Frumos pentru omenia sa arătându-i care este izvorul cu apă vie. şi tot el îl vesteşte de încercările ce vor urma la întoarcerea sa.

ultima ipostază a Măiastrei pe care mi-o amintesc este cea de străjer al Tărâmului Celălalt. tărâmul celălalt este un spaţiu oniric. toată lumea ştie că există, dar nimeni nu ştie unde este intrarea. cei mai mulţi îl situează, la fel de inexact, la capătul pământului, sau dincolo de orizont. numai oamenii aleşi pot intra pe lumea cealaltă. de cele mai multe ori intrarea nu este departe… de fapt este oriunde, apare atunci când voinicul reuşeşte să-şi demonstreze vrednicia. măiastra este cea care-i conduce pe aleşi la poarta atât de căutată.

dar cum e descrisă această Pasăre Măiastră? deseori apare sub forma celei mai umile păsări pentru ca apoi să lepede straiul sărăcăcios şi să se înfăţişeze cu pene de aur bătute cu pietre nestemate. viersul său este de asemenea unul fermecat… poate să glăsuiască cele mai felurite cântece, dar poate să vorbească şi cu glas omenesc.

Măiastra a fost inspiraţia lui Brâncuşi… nu înţeleg de ce nu s-a ocupat nimeni de comparaţia aceasta într-un mod sistematizat. ce simbolizează măiastra în basmele noastre? răsplata unui voinic vrednic de ea, care, preţ de un basm întreg a trecut peste felurite piedici. ea este elementul care-l trage cu un fir nevăzut pe voinic mai sus… tot mai sus… datorită ei creşte voinicul în curaj, în înţelepciune şi în destoinicie… reprezintă drumul în sus spre ceea ce înseamnă să fii om cu adevărat.