tema de la Oblia…

“ca follow-up la leapsa culturala. tie, iata provocarea: ce, exact este feminitatea?
asta fiindca in raspunsul tau pareai sa echivalezi feminitatea cu naturaletzea, lucru cu care… as polemiza un pic bunaoara, naturaletzea la barbati=masculinitate?“

Oblia mi-a trasat temă de gândire şi de discuţie: ce înseamnă feminitatea? încep prin a preciza că ideile îmi aparţin şi că nu le înfăţişez sub forma adevărului absolut.

întâi o să răspund la întrebare: da, pentru mine naturaleţea la un bărbat înseamnă masculinitate

revenind la femei:

definitoriu pentru o femeie este… ei bine, chiar calitatea de a fi femeie…

ce înseamnă feminitate: este complex răspunsul… ţine foarte mult de modul de gândire, de comportament, de temperament.

nu susţin ideea conform căreia femeile sunt identice cu bărbaţii pentru că nu sunt. spuneam şi în altă parte: suntem diferite de la lucruri simple şi aparent nesemnificative, cum este linia de implantare a părului până la lucruri foarte complexe, cum sunt căile nervoase ce duc la formarea ideaţiei. aceste lucruri nu ne fac nici mai bune şi nici mai rele decât bărbaţii… ne fac pur şi simplu diferite, lucru care mă bucură teribil. îmi este suficient că avem aceleaşi drepturi legale şi aceleaşi oportunităţi, chiar dacă încă se mai poate vorbi de o urmă de discriminare în anumite domenii, dar consider că în timp se vor rezolva şi acestea.

feminitatea presupune o grijă mai mare pentru detalii, urmărirea instinctului, un comportament mult mai discret. nu cred că unei femei îi stă bine să iasă în evidenţă… cumpătarea, echilibrul, discreţia sunt mult mai importante pentru o femeie decât pentru un bărbat. femeia trebuie să reprezinte tot ceea ce este frumos… nu îmi place să văd femei îmbrăcate neglijent… nu-mi place să aud femei vorbind trivial… nici la bărbaţi nu ar trebui, dar parcă cuvintele vulgare sună mult mai urât când ies din gura unei femei.

îmi plac femeile elegante, rafinate, femeile în fustă, femeile cu perle şi dimante, femeile care ştiu să poarte o pălărie … ideea mea de femeie coincide foarte mult cu cea a femeii din secolul trecut. pentru mine feminitatea absolută a rămas cea din perioada interbelică… atunci erau femeile frumoase…

feminitatea nu poate să fie separată de maternitate. o femeie este mamă în toate situaţiile vieţii, indiferent dacă este vorba de un prieten, de soţ sau chiar de unul dintre părinţi.

o femeie trebuie să muncească dacă aşa doreşte, dar nu trebuie să pună niciodată munca mai presus de familie.

femeia este cea care învaţă copilul bunătatea, mila, grija, dragostea, în timp ce bărbatul trebuie să-şi înveţe copilul disciplina, curajul, corectitudinea, tăria de caracter.

femeia trebuie să lase aparenţa fragilităţii… să ceară protecţie în permanenţă… un prieten îmi spunea: tu te alinţi… mă chemi să prind eu şoricelul, dar cu 5 minute înainte tu ai prins un şobolan… ştiu că nu te temi de prea multe, dar ştii că-mi place să fiu protector… trebuie să dăm cezarului ce-i al cezarului şi să-i lăsăm pe bărbaţi să îşi manifeste şi ei instinctele … nu trebuie să le facem noi pe toate.

am crezut iniţial că-mi va fi uşor să scriu ce cred eu că înseamnă feminitatea şi respectiv femeia perfectă, dar m-am trezit că-mi este greu… este greu să nu jignesc bărbaţii… nu spun că unele dintre calităţile pe care le-am enumerat mai sus nu se regăsesc şi la sexul opus, doar că ele, în viziunea mea, sunt predominante şi caracteristice femeii…