cronica unei zile de 27 martie

azi am aterizat involuntar în gardă… a fost o zi cu temă… adică pe lângă obişnuitele colici abdominale, renale, apendicite şi alte banalităţi ciudăţeniile gărzii s-au axat pe o singură temă: obiecte dubaşe în tractul digestiv…

las deoparte acele, lamele şi alte trăznăi… trec la chestii serioase:

un nene a venit la noi fiindcă a decis să ia o vacanţă din celulă şi să viziteze spitalul, plimbarea fiind asigurată de maşina poliţiei… înghiţise 6 baterii şi o bucată de tablă… de ce? simplu… îi era foame

pe urmă ne-a venit un nene foarte prezentabil care se plângea de lipsa scaunului de câteva zile… la radiografie … surpriză… domnul nostru prezentabil nu era chiar aşa prezentabil ţinând cont că avea un bartai vibratorul rămas pe acolo…

m-am convins… mare e grădina şi mulţi au sărit gardul… şi toţi vin în gardă la municipal

********************************************************

scăpând de traume revin la ale mele: îmi plac mult gările… sunt aşa multe începuturi şi sfârşituri în gări… unii vin, alţii pleacă… o poveste se termină ca alta să înceapă… extraordinare… emoţii concentrate… gânduri adânci … şi vorbe ce nu mai suferă amânare şi care trebuie spuse acolo… atunci… nu mai târziu căci nu mai există mai târziu … dacă stâlpii ar putea povesti câte cuvinte de dragoste au auzit sau câte lacrimi au curs la baza lor… câte sărutări şi îmbrăţişări… aş vrea să fiu peron pentru o zi… peronul 3…

********************************************************

în ton cu gândurile de azi (nu… nu cele cu vibratorul) ci cele cu gara, propun 2 cântecele:

Nu Acum - Din Întâmplare

Pasărea Colibri - În Tren