Medusa…Medeea… sau Maria-Mirabela

cică era cândva un gagiu care avea un plod… şi pe plodu’ista îl fură o ţigancă fiindcă ta-su o omorâse pe mă-sa… şi vrea să ardă copilul, numa’ că era prea ameţită şi-l aruncă pe al ei în foc…acu rămase cu plodu străin pe cap… după ani de zile copilu’ ista furat şi cu frati-su (da’ ei nu ştiau că sunt fraţi) se îndrăgostesc de aceeaşi femeie… se bat în săbii jedi (mai-mai că aşteptam să răsară de undeva master yoda) până apare omul-bilă… după aia mai apar şi nişte unii de ziceai că au ieşit din matrix… aaaaa… era să uit de ochelarii de soare model Ozzy pe care-i purta ăla rău din piesă… în fine… pasează ăştia femeia de la unu’ la altu’ până când ea se sinucide şi frati-su îi taie capu’ lu’ copilu’ crescut de ţiganca pe care după aia o arde pe rug (nu arată, dar se subînţelege) toate astea erau pe alocuri întrerupte de nişte fiinţe antropomorfe care jucau o scenă inteligibilă… aaa… am uitat şi de părul verde al unor personaje, precum şi de piocianicul pe care-l avea ţiganu’ pe piept… dacă scotea un personaj mobilul din buzunar nu m-ar fi mirat… a fost o piesă mult prea progresistă pentru gustul meu…

… nu dragilor… nu m-am ţăcănit complet… cum? nu v-aţi dat seama că e Il Trovatore? vaaaaai!!!! dar cum se poate aşa ceva? …cam aşa a arătat piesa din seara aceasta în viziunea unui mare coregraf român în viaţă… sfat prietenesc: săriţi il trovatore stagiunea asta… poate la anu’ e mai bine…