Medusa…Medeea… sau Maria-Mirabela

în vremuri apuse… atât de vechi încât nu s-au găsit istorici să le scrie pentru simplul motiv că nu inventase nimeni scrisul încă, în acele vremuri, spune povestea, Dumnezeu colinda pământul sub chip de drumeţ ca să vadă cum trăiesc oamenii…

trebuie să ştiţi că pe atunci nu existau copii… oamenii, după ce-i plămădea Dumnezeu cu mâinile sale, erau lăsaţi jos pe pământ direct mari. şi se apucau să-şi trăiască viaţa fără trecut şi fără amintiri.

cu timpul omul se plictisea şi ajungea să nu-i mai placă ceea ce face, părându-i fără rost.

într-o seară Bunul Dumnezeu poposi la unul dintre focurile oamenilor unde erau strânşi toţi dintr-un sat şi stătea cu ei ascultându-le cântecele. erau cântece triste care vorbeau numai despre greutăţile vieţii, despre secetă, despre inundaţii şi, cele mai multe despre moarte. în timp ce îi asculta Dumnezeu începu să verse lacrimi pentru oamenii săi, fiindcă-i iubea mult şi nu voia să-i vadă trişti.

întors în Ceruri s-a aşezat pe tronul său şi i-a chemat la sfat pe îngeri… au stat, au vorbit, s-au sfătuit, până când Gavriil avu ideea să le dea oamenilor un lucru de care să aibă grijă toată viaţa şi care să le aducă bucurie în schimb. Lui Dumnezeu îi plăcu ce grăi Îngerul şi-i promise că de acum înainte el va fi cel care va da oamenilor veştile bune.

Dumnezeu hotărî ca omul, după ce-l plămădea să nu-l mai lase pe o frunză sau pe o floare ca până acum, ci în pântecul unei femei. aşa începură femeile să nască omuleţi cărora le spuseră copii şi începură să apară primele familii, iar părinţii îşi iubeau copilul pe cât îi iubea şi Dumnezeu pe ei şi aveau grijă de el şi după ce creştea, chiar şi după ce avea şi el copii la rândul lui.

ca mulţumire pentru greutăţile naşterii lăsă Dumnezeu ca primul cuvânt spus de noul om să fie “mama”.

după mulţi ani se uită Dumnezeu spre pământ şi văzu că omul râde şi că este fericit. atunci trimise pe Gavriil care le spuse în numele Lui: “am lăsat să fie copii ca să vedeţi cum aţi fost, cum nu sunteţi şi cum ar trebui să fiţi. ascultaţi şi învăţaţi de la cei mici ca să fiţi fericiţi.”