prietenii…
iunie 16, 2007
în timp ajungi să nu-i mai percepi fizic… nu-ţi mai dai seama decât după multă vreme dacă s-au tuns, dacă s-au îngrăşat sau dacă le-a crescut barba… după o vreme nu mai contează dacă sunt înalţi sau scunzi, graşi sau slabi, urâţi sau frumoşi… dacă au caninul din dreapta strâmb sau dacă au început să chelească… nici pe stradă nu-i mai recunoşti ca pe alţi oameni după haine sau după faţă ci după gesturi mult mai subtile… după felul în care ţin umbrela atunci când plouă sau după aluniţa de pe cotul stâng. şi astea toate pentru că ai început să le cunoşti sufletul şi să le înţelegi mintea.
după o vreme ajungi să îi cunoşti atât de bine încât renunţi şi la cuvinte… un zâmbet cu subînţeles, o sprânceană ridicată sau o bătaie din palme spun totul…
şi totuşi… nu renuţaţi să le spuneţi cât vă sunt de dragi… până nu e prea târziu
Leave a Reply