câteodată…
iulie 9, 2007
am impresia că pentru greşelile mele plătesc alţii… plătesc cei care nu ar trebui şi cei care nu au nici o vină…
în lumea asta atât de plină de noroi… cu un suflet atât de murdar că nici cel mai puternic detergent nu ar face faţă… în lumea asta apare uneori un suflet curat… un om atât de bun că nu-ţi vine să crezi că e real… el te ridică, te scutură de praf şi-ţi arată că se poate şi altfel… se poate departe de meschinăriile gratuite, de sadismul şi de perversitatea pe care le întâlneşti la tot pasul… te învaţă că statutul de om nu este reprezentat de poziţia bipedă şi de cei 46 de cromozomi…
apariţia lor e bulversantă… e fantasmagorică… din trei fraze răstoarnă în tine totul şi te aduc în rost…
dar oamenii aceştia sunt ca fluturii… au viaţă scurtă… şi se duc… se duc înapoi acasă… şi ne lasă pe noi în noroiul nostru… ne arată drumul, dar noi trebuie să-l parcurgem… singuri…
s-a mai stins un om, dar a mai înviat un suflet…
Odihneşte-te Tudor, dragul meu, după tot zbuciumul… Dumnezeu să te ierte!
iulie 10, 2007 at 8:51 pm
ai observat ca pe blogurile fetelor dragute care isi mai si pun poza lumea comenteaza f mult?
iulie 10, 2007 at 9:22 pm
ai observat că nu-mi pasă?
iulie 10, 2007 at 10:42 pm
care tudor, medeea? nu am mai citit stiri/ziare de saptamani… zi si mie, rogu-te.