dintre toate…

fenomenele naturii nimic nu-mi merge mai tare la inimă ca o furtună straşnică…

din tramvai am văzut crengile smulse ce se izbeau cu putere de geamuri, ca o promisiune că va fi aşa cum mi-am dorit-o…

vântul sufla cu aprig şi la fiecare staţie tramvaiului i se smulgeau antenele… zdrang - le auzeam cum cad pe plafon…

geamurile au fost închise… de parcă astfel puteai cumva opri urgia…

şi a început… dezlănţuindu-se ca atunci… şi ca o amintire a potopului dinainte de vremuri… tramvaiul s-a oprit preţ de 15 minute… nu se mai vedea la 5 paşi în faţă… totul era parcă înveşmântat în borangic…

şi a sosit momentul să dau piept cu năprasnica… mă înfăşoară vântul în mantia lui şi pornesc tăind strada pe mijloc… la nici 3 metri de mine un trunchi cade arzând, răpus de un trăznet… mă descalţ şi merg cu apa mai sus de glezne prin vâltoare

şi râd în mijlocul furtunii, dezlănţuită ca Boreas când porneşte din vârful Haemusului…

ce puteri ascunse are ploaia… cum spală toate simţirile… spală, curăţă şi uşurează…