din motive de sănătate ale altora, vacanţa mea cea lungă cu hălăduiri prin munţii patriei s-a transformat în nişte drumuri lungi pe tren… nu-i bai… noi să fim sănătoşi, că timp mai este…

până strâng iar bani de umblat m-am mutat la ţară… acolo… deh… ca la ţară… multe de toate prin curte… mult pământ… uscat de tot… de pomană udăm de 2 ori pe zi că tot uscat şi prăfos este…

în ciuda secetei zmeura mea s-a copt şi anul ăsta, devenind simultan un paradis pentru viespari şi gândaci de toate neamurile, atât de dragi sufletului meu… vedea-i-aş în insectar…

în grădină şi-a făcut sălaşul o cârtiţă ce dă o lăbuţă de ajutor la sistemul de irigaţii… când uzi florile apa iese în porumb, iar când uzi roşiile se udă câte 3 răzoare deodată, deranjând mini-ecosistemul local compus din broaşte râioase ce se ascundeau de căldură în galerii…

(mesaj subliminal: am patru pisoi rasa tomberoneză, perfect adaptată oricăror condiţii de trai… cine vrea unul?…)

horă-n sat nu mai e… pote şi fiindcă suntem la 5 km de oraş… poate şi fiindcă discoteca din colţ are lumină noaptea…

fetele noastre încă umblă desculţe… dar… pe sutere roşii… când trec una pe lângă cealaltă îşi strigă: “făăăăăăă, vezi că intri în groapă!”… poate e o formă de salut?

cocoşi nu cred să fi văzut… în schimb avem câini cât cuprinde… deh… de aia urlă câinii-n giurgiu… şi am descoperit că patrupedele anunţă la fel de exact ora…

ne mai auzim… să fiţi cuminţi!

Viaţa la ţară

Leave a Reply