Medusa…Medeea… sau Maria-Mirabela

în ultimii 2 ani am fost bombardaţi cu reclame din ce în ce mai agresive… fragmente de plămân înfăţişate la tv, exemple cu numeroasele boli pe care le poate provoca fumatul… oameni mulţi care vin şi ne spun aceleaşi cuvinte cheie: ateromatoză, AVC, cancer, imunitate… m-am săturat!

dragii moşului… dacă vreţi să faceţi un om să se lase de fumat, îmi pare rău să vă anunţ, dar metodele voastre agresive îi vor face doar să schimbe canalul… nu asta e metoda bună… toate minţile alea strălucite din ministerul sănătăţii nu sunt în stare să găsească altceva mai bun? reclamele respective mă îngrozesc: un nene cu ton de dictator vine şi spune: fumatul dăunează grav sănătăţii! aşa şi?… şi o să faci cancer … aşa şi? şi o să mori!… mno bine… rogu-vă (în numele verişorului meu care visează noaptea bucăţile alea de plămân şi se trezeşte ţipând…) faceţi campania aia, dar decentă… pe un ton prietenesc… fumătorii nu ne sunt duşmani. informaţi-i dar atât… dacă sunt suficient de mari ca să voteze cred că sunt suficient de mari să decidă legat de propria sănătate… a nu se înţelege că încurajez fumatul…

însă… ce nu se leagă în capul meu este de ce alcoolul are o toleranţă mult mai mare decât fumatul. reclamele la alcool sunt mult prea numeroase în ultima vreme la tv, pe stradă, peste tot… de la eterna pişi-bere românească de 2 lei (nu dăm nume, nu dăm adrese) până la băuturi dublu distilate venite din cine ştie ce ţări nordice… companiile de alcool bagă bani serioşi în studii şi proiecte care să demonstreze că alcoolul consumat în cantităţi mici are efecte benefice… uită să precizeze riscurile majore pe care le are consumul acesta zilnic, chiar şi în cantităţi mici… chiar şi vinul, prietenul de veacuri al poporului român, poate să prezinte riscuri mari… (doar nu credeţi că Burebista era nebun…)

un pacient îmi spunea: io din octombrie până în ianuarie nu beau apă… de ce ianuarie? păi atunci se termina vinul.

de regulă patologia în spital e mult mai mult asociată cu alcoolismul decât cu fumatul.

când un fumător intră în sevraj nu devine violent… poate niţel irascibil, dar perfect conştient de acţiunile lui. nu pot să spun acelaşi lucru despre un alcoolic…

personal prefer fumătorii.

dar ieri am găsit un blog ce mi-a mers la inimă…

Drojdia

şi se prezintă singur: “Câh: calculatoarele, tehnica modernã în general, snobismul, SUA şi capitalismul, “Europa” şi corectitudinea ei politicã, chelnerii înţepaţi, oamenii care nu dau bunã ziua, zgomotul şi multe altele.”…

cine-l cunoaşte pe domnul din imagine şi mai ales, ştie unde pot să îl găsesc exceptând radio3net vineri seara de la 23.00 la 2.00 este rugat să dea informaţii… cândva Lenţi Chiriac avea o emisiune pe un post de televiziune obscur pentru care, ţin minte, a trebuit să fac cerere specială la firma de cablu :)… ce vremuri… ce amintiri… ce nopţi… chiar… de ce emisiunile lui erau programate numai după ora 23? nişte tipi pletoşi şi câteva răcnete nu cred că traumatizau mai tare decât toate zuzele dezbrăcate şi netalentate pe care le arată cât îi ziulica de lungă…

că tot n-am mai pus muzică pe aici… uite o piesă pe care prima dată am ascultat-o într-o emisiune a lui… prima dată când am auzit de Mahavishnu Orchestra…

medeea s-ar integra de minune în epoca de piatră… mai un bolovan în capul unuia, mai un mamut… măcar atunci înţelegeam de ce put oamenii… mai un desen rupestru să se minuneze peste mii de ani de antitalentul meu … mda…

acum… se ia aceeaşi medeea (adică io, dar azi îmi place să vorbesc despre mine la persoana a 3-a fiindcă nu par la fel de toantă)… se ia medeea, se pune în secolul 21 şi se trimite la cumpărat camere web… de cumpărat o cumpără, dar de instalat? apăi asta-i altă poveste… o poveste veselă… pentru alţii… a instalat driverul, dar imaginea - neagră… oare ce să fie? păi ce credeţi că era? vreo defecţiune? se instalase greşit? nici pomeneală… a uitat să deschidă obiectivul… mno… acu’ de văzut se vedea, dar nu se auzea… genială idee: să caute buton de pornire, care evident nu exista :D… i-a mai făcut pe acolo diverse şi a reuşit să găsească sunet dar… puteţi să credeţi? dispăruse imaginea… se simţea ca într-un film cu proşti, în rolul principal chiar…

nici acum nu ştiu cum şi prin ce miracol a reuşit, dar se şi vede, se şi aude…

cât despre medeea… nu o să primiţi veşti de la ea prea curând… s-a dus la vânătoare de mamuţi

nu prea mi se cuvine să le fac vreo prezentare, aşa că mai bine nu o fac, îi las să se prezinte singuri… deşi sună a clişeu, tot mai mult îmi plac piesele lor vechi, când erau rebeli, inconştienţi şi, hai să fim sinceri… beţi.

Steaua mea

io zic să ne bucurăm de ei cât timp mai sunt toţi… la câţi au murit anul ăsta… ei şi cu Mozart, şi-au scris singuri recviemul.

Floare de iris

sau mai urât, sau mai sărac, sau mai bolnav, sau mai păcătos…

deşi am de lucru până peste urechi nu pot să nu scriu despre un lucru care m-a tot enervat zilele astea: comparaţia…

ce face omul în tramvai? se holbează la cei din jur… asta nu-i bai… dar cu ce scop face el aceste lucruri? ei bine, răspunsul este evident: încearcă să iasă deasupra dintr-o eventuală comparaţie… de ce? ca să se simtă mai bine în pielea lui de om complexat cu nevastă cicălitoare acasă, copii mulţi şi scăpaţi din mână, soţ beţiv şi altele…

de câţiva ani am constatat apariţia (şi se pare şi succesul) emisiunilor de tip reality show… de ce succes? iarăşi e simplu: acolo vezi copii care înjură (mai mult decât ai tăi), vezi case în care mizeria e până la tavan ( în schimb ce la tine “abia” atinge lustra),  vezi soţi şi soţii care calcă pe bec (bine că al/a ta nu e la tv), vezi crime şi violuri şi te gândeşti că tu ai scăpat numai cu un pipăit în tramvai şi brusc de bucuri…

dar e normal? e normal să ne raportăm la ce e mai rău şi nu la ce e mai bun? de unde nevoia asta a omului “civilizat” de a răsturna scala valorilor cu susul în jos?

(click pentru mărire)

Ideea nu-mi aparţine, este de pe site-ul e-job (cărora nu încerc să le fac reclamă pe această cale.)

se ia o terasă banală spre urâtă din cişmigiu… se ia clientul cuminte de la o masă din acelea urâte de plastic. clientul  comandă ceva şi stă… după o jumătate de oră (19.00) i se iau banii pe motiv că se închide amplasamentul… încet-încet se strâng mesele, se pune lanţul la intrare şi se închide muzica, iar dacă nemernicii de clienţi tot nu se prind de aluziile “finuţe” le stingi lumina şi-i laşi în beznă.