Medusa…Medeea… sau Maria-Mirabela

e linişte peste tot! aşa ar fi trebuit să strige gardianul în sala de vot ieri…

şi da… exceptând 3 valuri de votanţi a fost o linişte plictisitoare… noroc că eram mulţi acolo şi a mai trecut timpul.

primul român era la uşă de la 6.50 şi abia aştepta să se deschidă urnele… desigur, după el n-a mai venit nimeni 2 ore.

pe seară a început să vină tot blocul, cu căţel (la propriu) şi purcel (n-am văzut, dar nu-i exclus) şi mulţi bebei care erau foarte dornici să pună ştampile peste tot.

special guests:un nene care a venit, s-a lăsat căutat pe liste şi ne-a anunţat ceremonios că a venit să ne spună că nu vrea să voteze şi că s-a săturat de toţi, o tanti care a ţinut musai să-şi anuleze votul rupând buletinul, un personaj care ne-a scris altădată în loc de ştampilă şi… atenţie! soţul elodiei! (nu… nu glumesc… omul era convins că nevastă-sa… elodia, deh… a fost răpită de extratereştii… parcă puteai să-l contrazici).

concluzii: 1.oamenii n-au votat fiindcă s-au săturat… 2. în esenţă românul nu este negativist, dovadă fiind DA-ul clar exprimat de minoritatea ruşinoasă prezentă la vot şi 3. oamenii încă îl plac pe Băse…

din acvariu, meditând la soarta avioanelor de tip supersonic - de la Moţu citire.

iată că prin floare de colţ soarta mi-a scos în cale pentru a doua oară peştişorul cu pricina. taman bine… să-l trag de branhii că nu s-a ţinut de cuvânt prima dată. dar sărmanul… nu-i vina lui că io-mi pun dornţe irealizabile.

amu’, meştere peştişor, din moment ce observ o înclinaţie masochistă să-mi tot pici în plasă, te voi trage de coadă şi te voi lăsa liber cu trei dorinţe pe care, de data aceasta, ar fi bine să le îndeplineşti, altminteri…

1. mai multe autobuze dimineaţa, fiindcă simt cum mă transform treptat în una din verişoarele tale îndepărtate… poate ai auzit de ea, îi zice Sardină.

2. vreau să ningă… mult… cam vreo 5 zile în continuu

3. vreau să mă sune

divin, ca de obicei.

iar alegeri!… aş vrea să văd comparativ de câte ori s-a votat în alte ţări în ultimii 5 ani… primari… parlament… preşedinte… dăm jos preşedintele? … nu dăm jos preşedintele… schimbăm constituţia?… facem uninominale au ba?… şi, colac peste pupăză, mai alegem şi euro-parlamentarii… de ce le-o zice aşa? or avea euro-scaune în care să euro-doarmă şi eventual să euro-viseze la euro-fraierii care i-au votat?

mno… spre deosebire de campaniile celelalte, de data asta n-am avut timp să mă uit după ei pe la emisiuni, aşa că habar am pe cine votez…

mi-e silă în egală măsură de toţi şi, sincer, mă doare-n olecran cine merge acolo… tot o adunătură de moţoflenderi oportunişti…

la campanii electorale stradale m-a agresat vizual şi… la telefon! (de unde au numărul meu nu ştiu, că nu-s băgată în rahat… pardon, partide) cei de la PNL… “votaţi-l pe domnul Stejărel nu-ştiu-cum”… hai sictir! l-am văzut ulterior în poze pe nenea cu pricina şi nu-i chiar mic… ar trebui să-i zică stejăroi, că doar a crescut…

PSD mi-a umplut cutia de scrisori şi apoi coşul de gunoi cu pliante, fluturaşi şi alte bazaconii… oare chiar nu s-au prins că fluturaşii nu-i mai citeşte nimeni?

PNŢCD a fost prezent în câmpul meu vizual pritnr-un singur afiş, discret plasat pe chioşcul de ziare din faţa blocului. faine opinci, straşnic ţăranu’ ăla cu cercel în ureche…

însă, câştigătorul fără drept de contestaţie al concursului “cea mai penibilă demonstraţie de pupincurism” este PD… mai trebuie să spun că preşedintele ţării NU are voie să se implice în campania electorală?

mno… ghiciţi… duminică mai sunt şi într-o comisie din asta… de… pierdut timpul pe la urne…

aflu de la arhi că… să bată tobele!… mircea baniciu are blog! nu m-am mai bucurat aşa de când l-am descoperit pe adrian georgescu.
sper ca blogul să aibă o viaţă cât mai lungă şi să ne încânte în scris cum o face prin muzică.

tristeţea şi suferinţa, dar nu pot.

aş vrea să te alin spunându-ţi că o să fie bine, dar nu cred.

aş vrea să-ţi spun unde greşeşti, dar nu-ţi pasă.

şi atunci?…

aş vrea să-ţi spun că plânsul tău are un rost, dar nu-i aşa…

căci lacrimile sunt vărsate pentru cine nu merită, iar cei care le-ar merita nu mai sunt aici de prea multă vreme, iar amintirile am învăţat să le facem indolore.

şi era cât pe aci’ să mă răzgândesc, spunându-mi că nu mai vrea nimeni să asculte aşa ceva în zilele noastre.

m-am răzgândit pentru a doua oară când am văzut un videoclip al unei zuze autohtone… şi mi-am zis că nu-mi pasă ce vor alţii…

şi dacă…

s-a deschis târgul de carte ediţia toamnă-iarnă… la sala Dalles între orele 10-20 până… hăt pe 11 noiembrie.

de regulă găsiţi reduse porcăriile nevândute de edituri de-a lungul anilor, “best-seller-uri” pentru gospodine şi pseudointelectualii din metrou şi, desigur, colecţiile de totul-despre…

dacă aveţi multă-multă-foarte multă răbdare să răscoliţi prin rafturi găsiţi şi câte o carte bună de luat acasă.