Medusa…Medeea… sau Maria-Mirabela

într-o seară friguroasă de iarnă, un profesor, aşa… cam la vreo 5 zile de la chenzină… trecea pe stradă.

în buzunar mai avea doar un pachet început de ţigări şi o cutie cu 3 beţe de chibrit… tot mergând el, ajunge în faţa prefecturii unde era petrecere mare…

era ziua cumnatului verişoarei secretarei prefectului şi, evident, motiv de mare bucurie şi de petrecere.

ajuns în dreptul unui geam, se îndepărtă speriat de manelele ce răsunau din clădire. se aşeză pe trepte şi vru’ să-şi aprindă o ţigară… pesemne pucioasa era expirată şi-i provoca halucinaţii fiindcă văzu apărând înaintea lui o plăcintă mare… maaaaaaare… pe care stătea scris PIB… din plăcintă se desprinse o bucată cam de 20% care plutea spre profesor, dar nici nu apucă bine să întindă mâna după ea, că băţul se stinse… şi nici măcar nu îşi aprinse ţigara…

aprinse al doilea băţ de chibrit şi, deodată, înaintea lui apărură lemne şi cărbuni şi-şi închipui că elevii lui nu vor mai tremura mâine de frig… dar şi acest chibrit se stinse, ca şi primul…

fără zăbavă îl aprinse şi pe cel de-al treilea şi în faţa lui se ivi panoul cu întreţinerea pe care nu mai era trecut ca restant, dar…

mai trebuie să spun? se stinse şi ultimul chibrit şi profesorul stătea acum pe treptele prefecturii şi se gândea: de ce nu mi-oi fi luat o brichetă?