cum se râde la o dramă?
ianuarie 20, 2008
se râde bine.
nu obişnuiesc să scriu despre piesele pe care le văd fiindcă nu-i de nasul meu să comentez şi să dau sugestii… sunt doar una din mulţime care, uneori se întâmplă să mai ştie piesa din vreo carte rătăcită prin bibliotecă.
dar în seara asta am simţit ca odinioară, la primele mele spectacole când priveam cu ochi uimiţi jocul actorilor. mărturisesc că am intrat în sală cu puţină neîncredere… despre piesă nu ştiam mare lucru, doar ce spuneau în prezentare, dar prezentările niciodată nu o să spună de rău… ştiam că-i lungă şi-mi era teamă… ştiam că-i jucată doar de doi actori şi mă gândeam ce ar putea să-mi spună în 3 ore şi jumătate ca să nu adorm… nu a fost cazul… nici nu am ştiut când au trecut orele, dar cu siguranţă nu aş fi vrut să se termine aşa repede.
o actriţă şi mare doamnă Olga Tudorache. şi-a însuşit rolul Reginei Mamă , căci aşa s-a numit piesa, şi a făcut din el o bijuterie… minunat jucate scenele şi minunat interpretat dialogul.
iar lui Marius Bodochi ar trebui să-i cer scuze. aveam oarecare îndoieli, mai ales după rolul dintr-un film cu canini lungi. nu credeam că poate să facă un asemenea rol. şi asta a fost a doua surpriză deosebit de plăcută.
în locul multora dintre piesele naţionalului jucate în sala mare ar merita să intraţi în sala amfiteatru pentru 3 ore de râs cu plâns şi plâns cu râs.
ianuarie 21, 2008 at 2:09 am
O interpretare de exceptie a celei care chiar este Regina Mama a teatrului romanesc. Ma bucur ca ai vazut aceasta piesa…viata este un spectacol, o comedie uneori amara. Nu intotdeauna copiii se realizeaza si nu intotdeauna parintii mor inaintea lor. Este zguduitor sa strigi “Doamne,nu ma pedepsi asa…”
Dragi prieteni mergeti sa o vedeti jucand pe Olga Tudorache. Merita.
ianuarie 21, 2008 at 11:50 am
eu am vrut mai de mult sa vad piesa asta (cred ca e una dintre cele mai vechi si mai bune de la tnb) si n-am mai apucat si-mi pare rau…
ianuarie 26, 2008 at 10:19 pm
Buna, Medeea. Am vazut “Regina Mama” de vreo 4 ori si nu m-am saturat.L-am vazut si pe Marius Bodochi si pe “schimbul” sau. Cel de-al doilea rol din piesa este jucat cu randul de doi actori, iar pe celalalt nu l-am retinut. Si nu l-am retinut nu pentru ca ar fi jucat prost, ci pentru ca m-am dus la piesa asta sa o vad pe Olga Todorache. Si m-am mai dus o data, si inca o data, si inca…
Acum ani de zile, treceam prin Cismigiu spre facultate. Era dimineata (vreo 8,30). Cum mergeam grabit, numai ce vad o siuleta sprintena, imbracata in costum de blugi. Doar parul alb atragea atentia intr-un mod neobisnuit. Cand silueta s-a apropiat, mi s-a taiat rasuflarea: era Ea. Nu stiam ce sa fac, cum sa fac, ce ar trebui sa fac, daca era potrivit sa fac ceva… Toate gandurile acestea in 3 secunde… Imi zvacneau tamplele de emotie si, in ultima clipa, am spus, aproape fara sa-mi dau seama: “Sarut-mana!”. Nici nu ma asteptam la vreo reactie. Fata Ei taioasa s-a destins o clipa, s-a uitat la mine scurt si mi-a raspuns tot la fel de scurt, dar plina de caldura: “Buna, mama!”. Am plutit de fericire! Nici nu-mi doream mai mult, dandu-mi seama ca un om de calibrul Ei este mult prea special pentru a se opri la taclale cu un pusti. Insa acel “Buna, mama!” m-a urmarit multa vreme. De atunci, de cate ori o vad pe scena, imi spun (evident, doar mie): “O cunosc! Mi-a vorbit DOAR mie o secunda!”.
Sa o tina Dumnezeu sanatoasa!
ianuarie 26, 2008 at 10:21 pm
A, si inca ceva: iti multumesc ca te bucuri de povestioarele mele!
ianuarie 26, 2008 at 11:21 pm
iunie 17, 2008 at 9:32 pm
Despre Regina Mama … Am vazut-o de 5 ori si tot mai vreau sa o vad. Am si scris impresii la cald despre ce-am simtit eu vazand piesa. Le gasesti pe blogul meu. Despre Doamna Olga sa o tina Dumnezeu sanatoasa sa ne bucure cat mai mult timp.