Medusa…Medeea… sau Maria-Mirabela

acum e rândul meu. închid blogul. sau mai precis îl îngheţ… rămâne aici pentru când îmi va fi dor de el. cu bucurie vă spun adio! mi-a plăcut cât am scris, dar cum spunea şi Oblia: tot ce începe trebuie să se mai şi termine.

de vreo săptămână mi s-au triplat (sau chiar mai mult) vizitele. nu cred că brusc a crescut numărul celor care intră pe la mine. ciudat e că la interval de jumătate de oră intră câte 50 sau 100 de vizite urmate de o pauză mult prea lungă în care nu intră nimeni, chiar şi în zilele când nu scriu nimic…

ce se întâmplă? e vreo eroare în program? vreau să îmi revină graficul la normal…

vă mai amintiţi serialul?

ce vremuri frumoase. ce griji puţine şi care acum mă fac doar să zâmbesc nostalgic, dar atunci păreau astronomice. în amintirea copilăriei mele:

nu ştiu dacă şi pe voi (ceilalţi care aveţi conturi pe wordpress) vă enervează, dar pe mine mă scoate din sărite… în dashboard, în cadrul aceleiaşi pagini trece de la engleză, la română şi înapoi la engleză… ce e ameţeala asta? n-au avut bani să plătească toată traducerea şi atunci au făcut-o pe bucăţele?

în seara asta l-am salvat pe John de la dezonoare publică. urma să fie lipit un dinţos deasupra. l-am dezlipit până nu a fost prea târziu. l-am salvat din ghearele întunericului următorului afiş.

dacă ar ştii ce am făcut pentru el mi-ar dedica una dintre melodiile lui. poate chiar asta:

azi dimineaţă, pe una din străzile sectorului 5.

un pui de căţel căzut într-o groapă (avem multe… vreţi şi voi?). un poliţist care-şi ducea copilul la şcoală se abate din drum, ridică puiul şi-l pune în chipiu după care începe să-l şteargă cu şerveţele… după câteva clipe pleacă ducând căţelul în braţe.

în altă ordine de idei… a început campania electorală. ştiu, fiindcă la mine pe stradă de 4 ani nu a intrat REBU… azi dimineaţă era curat şi tăiaseră până şi iarba.

în tramvai, la întoarcere, pe geam era lipit un fluturaş al unui candidat (nu dau nume) care promitea spaţii verzi, locuri de parcare, şosele mai largi… şi io mă întrebam: unde? că spaţiul în bucureşti e acelaşi… unde o să mai lăţească şoselele alea? că şi aşa au intrat cu ele în parcuri şi în trotuare. lângă mine o doamnă citea şi râdea cu lacrimi. la coborâre am pus fluturaşul la loc, să se mai distreze şi alţii.