Medusa…Medeea… sau Maria-Mirabela

nu ştiu dacă şi pe voi (ceilalţi care aveţi conturi pe wordpress) vă enervează, dar pe mine mă scoate din sărite… în dashboard, în cadrul aceleiaşi pagini trece de la engleză, la română şi înapoi la engleză… ce e ameţeala asta? n-au avut bani să plătească toată traducerea şi atunci au făcut-o pe bucăţele?

mi-e silă de voi… de voi care vă târâţi dimineaţa de sub pietre, umezi şi mirosind a mucegai… de voi, cei care încercaţi să ascundeţi miasma cu parfumuri felurite…

mi-e silă de voi, apărătorii celor năpăstuiţi până la ora 4, căci după se termină programul…

mi-e silă de voi, cei care, din înălţimea castelului, aruncaţi pomană atunci când sunt aproape camerele de filmat…

mi-e silă de voi cei care promiteţi şi atât
mi-e silă de voi, cei care vă faceţi 5 cruci în faţa bisericii ca apoi să scuipaţi numele lui Dumnezeu…

mi-e silă de voi, cei buni şi iertători până vă supără cineva, de voi cei buni la sfaturi şi la vorbe goale, dar care fugiţi în faţa greului unui prieten…

mi-e silă de voi, înţelepţii si filosofii noului mileniu, dornici doar să dărmaţi ce au clădit înaintaşii voştri…

mi-e silă de tine, român de buletin, care nu mai ştii să vorbeşti, să scrii şi să crezi în limba ta…

mi-e silă de voi şi mi-e silă de mine.

iar alegeri!… aş vrea să văd comparativ de câte ori s-a votat în alte ţări în ultimii 5 ani… primari… parlament… preşedinte… dăm jos preşedintele? … nu dăm jos preşedintele… schimbăm constituţia?… facem uninominale au ba?… şi, colac peste pupăză, mai alegem şi euro-parlamentarii… de ce le-o zice aşa? or avea euro-scaune în care să euro-doarmă şi eventual să euro-viseze la euro-fraierii care i-au votat?

mno… spre deosebire de campaniile celelalte, de data asta n-am avut timp să mă uit după ei pe la emisiuni, aşa că habar am pe cine votez…

mi-e silă în egală măsură de toţi şi, sincer, mă doare-n olecran cine merge acolo… tot o adunătură de moţoflenderi oportunişti…

la campanii electorale stradale m-a agresat vizual şi… la telefon! (de unde au numărul meu nu ştiu, că nu-s băgată în rahat… pardon, partide) cei de la PNL… “votaţi-l pe domnul Stejărel nu-ştiu-cum”… hai sictir! l-am văzut ulterior în poze pe nenea cu pricina şi nu-i chiar mic… ar trebui să-i zică stejăroi, că doar a crescut…

PSD mi-a umplut cutia de scrisori şi apoi coşul de gunoi cu pliante, fluturaşi şi alte bazaconii… oare chiar nu s-au prins că fluturaşii nu-i mai citeşte nimeni?

PNŢCD a fost prezent în câmpul meu vizual pritnr-un singur afiş, discret plasat pe chioşcul de ziare din faţa blocului. faine opinci, straşnic ţăranu’ ăla cu cercel în ureche…

însă, câştigătorul fără drept de contestaţie al concursului “cea mai penibilă demonstraţie de pupincurism” este PD… mai trebuie să spun că preşedintele ţării NU are voie să se implice în campania electorală?

mno… ghiciţi… duminică mai sunt şi într-o comisie din asta… de… pierdut timpul pe la urne…

se ia o terasă banală spre urâtă din cişmigiu… se ia clientul cuminte de la o masă din acelea urâte de plastic. clientul  comandă ceva şi stă… după o jumătate de oră (19.00) i se iau banii pe motiv că se închide amplasamentul… încet-încet se strâng mesele, se pune lanţul la intrare şi se închide muzica, iar dacă nemernicii de clienţi tot nu se prind de aluziile “finuţe” le stingi lumina şi-i laşi în beznă.

zilele astea am dat peste 3-4 bloguri nou-înfiinţate ale unor studenţi medicinişti (nu ştiu din ce oraş)… mă bucur să văd că mai sunt şi alţii care scriu despre facultatea asta căci e nevoie, scopul scrierilor mele fiind numai tangenţial acela de a scrie despre medicină, aşa că bravo lor…

dacă m-aţi cunoscut până acum bănuiaţi că vine un mare DAR…

dar! mă întristează să văd că scriu numai despre ce merge prost şi invariabil termină cu: “ce facultate de căcat” spus chiar aşa sau mai edulcorat o ţâră…

păi bine măi dragilor… dacă nu vă convine… cine vă ţine cu forţa? acum în 6 ani terminaţi 2 facultăţi şi aveţi 2 diplome cu care să vă lăudaţi… ce căutaţi aici dacă nu vă place? sau dacă vă place, de ce aruncaţi cu… (era să zic ceva urât)

mno… că iar m-am enervat… ruşine! AFARĂ!

vă rog din tot sufleţelul meu mic şi negru: nu vă mai radeţi pe fund!!! trec peste viermii de sub piele… peste borâturi… peste orice, dar nu peste un fund epilat… până aici! bleah!

aveam nevoie de un card şi, cum experienţele anterioare cu BCR-ul şi cu BRD-ul mi-au lăsat un gust mucegăit, am zis să schimb banca… buuuuuuun… cum tot eram o lună de zile în vacanţă am zis să depun cerere că tot am timp liber… am depus… oamenii, tare drăguţi, m-au asigurat că-n 3 zile e gata… nu credeam io povestea cu 3 zile că mereu apare ceva, dar m-am dus după o săptămână… jenaţi m-au rugat să trec peste alte 3 zile… că, se pare, la cluj au avut probleme… mă rog… scuze diverse… am trecut peste altă săptămână (una la prefectură… una… una la primărie…. două… până acum) … a doua săptămână aceeaşi problemă… că nu l-au eliberat de la cluj… mno… deşi mamei, care-l făcuse în aceeaşi zi cu mine, îi venise chiar în  acele 3 zile de care pomeneau… eram nedumerită şi uşor enervată, dar am zis că-i vacanţă… mai aveam timp…

aseară în sfârşit îmi venise cardul, după 3 săptămâni încheiate… ha… credeaţi că am scăpat? … deschid plicul în care sălăşluia pin-ul meu ca să văd scris… tocmai asta e problema… că nu era scris nimic… l-am întors pe toate părţile… m-am uitat la el la bec… la lanternă… la lumânare…. nimic … mister complet… pinul, ia-l de unde nu-i… m-am dus înapoi la ei să le dau cu plicul în cap că deja mâine plec şi n-am ce face cu cardul… şi m-am dus… săracii oameni n-au nici o vină că nu mă plac pe mine calculatoarele lor de la cluj… dar chiar aşa?… hmmmm… ceva e dubaş la mijloc…

încheiere… n-am … vă las cu “pixu-n aer”, vorba profei mele de română… cică mă sună ei peste vreo săptămână să îmi spună la ce sucursală din bucureşti îmi vine pin-ul… şi de acolo…???…  sper să fac rost de pin până îmi expiră cardul.

ca să-l citez pe Francis I. Dworschak, a cărui părere în multe privinţe nu o împărtăşesc. deşi intenţiile sale sunt onorabile, nu cred că a reuşit să pătrundă îndeajuns cifrul scrierilor lui Eliade (nu că io aş putea spune că le înţeleg… poate adevărul e undeva la mijloc). dar nu combaterea doctorului este obiectul de astăzi…

am constatat un nou curent în cadrul viitoarei intelectualităţii … în special în rândul celor de 20-25 de ani cu care am contacte mai frecvente… îşi motivează ateismul prin scrierile lui Eliade… rup fraze din context (poate nici nu le rup ei, ci doar unii care se erijează în lideri de opinie) şi îşi scuză credinţa în pietre şi constelaţii pe seama unor studii de istoria religiilor… studii evident utile societăţii, facilitându-i acesteia accesul la trecut căci, omul a fost şi este, prin însăşi natura sa, o fiinţă cu valenţe religioase… Eliade nu spune: orice religie este bună, aşa cum mulţi înţeleg în mod eronat… el pur şi simplu a disecat cu măiestrie resorturile interne ale fiinţei religioase din timpuri străvechi până la noile secte apărute în perioada contemporană… însă… în ciuda tuturor acestor studii şi a tuturor legăturilor sale cunoscute cu lumea Indiei… Eliade a rămas la Ortodoxie din motive de el ştiute… iată ce spunea în unul dintre articolele sale:

“Apusenii se nasc in catolicism. Rasaritenii ajung la ortodoxie.

E nevoie de o serie intreaga de experiente sufletesti pentru a capata acea stare de spirit care e ortodoxia. Constiinta, functionand pe toate planurile si cu toate ramificatiile, isi gaseste firesc echilibrul in ortodoxie. Nu trebuie sa precipitam “convertirea”. Ea se va implini, asa cum infloresc pomii - cand sufletul se va fi imbogatit indeajuns, suferind indeajuns.

Intelegeti tragicul insurmontabil al grecului - singur in fata unui destin irational, imoral, strain? Tragicul crestin e altul: neputinta de a ramane intotdeauna crestin, dualismul carne-duh, slabiciunea care il taraste - si e bine sa-l tarasca - in viata pagana, senzuala. Tragicul vietii crestine e fecund. Pentru ca pe acest dualism dureros carne-duh se intemeiaza cel mai mare bine al umanitatii: personalitatea. Eu cred ca numai un crestin poate avea o personalitate, care, pentru mine, inseamna: echili­brarea intr-o sinteza originala a celor doua tendinte potrivnice.

Viata crestina inseamna siguranta valorii sufletesti si a per­manentei acestei valori. Asadar optimism, incredere, drum-drept, rodnicie.

De altfel, ceea ce e frumos in noi e faptul cautarii. Noi cautam - si suferim pentru aceasta - ceea ce altii se multumeau a primi de la preoti, nu intotdeauna de isprava, si uitau apoi intr-un fund de suflet. Noi voim un crestinism efectiv - adica rezultatul unei experiente, proaspat, greu de sensuri, cald de viata, stralucitor de daruri. Care sa ne prefaca, sa ne faca din oameni- oameni de ai lui Dumnezeu, adica suflete in trupuri, suflete ce cauta sa asi­mileze si sa raspandeasca valori Dumnezeiesti in lumea valorile bestiale sau, rareori, a valorilor omenesti.

Ortodoxia ne sileste sa renuntam la o parte din viata? Ortodoxia nu ne sileste nimic. Faptele pe care le facem sub inraurirea ei sunt fapte firesti, care nu ne mutileaza viata - pentru ca viziunea acestei vieti e schimbata. Un ortodox poate fi ascet sau pacatos. Ce insemnatate poate avea faptul acesta? Experienta religioasa, dragostea catre Hristos - ramane aceeasi.“

astea fiind zise, nu consider moral să vă ascundeţi în spatele unui om care nu se mai poate apăra singur… citiţi… studiaţi… poate găsiţi scuze în altă parte, dar nu-l ponegriţi pe Eliade cu laşitatea voastră.

articolul întreg îl găsiţi şi aici şi în Volumul de articole al lui Eliade “Profetism Românesc” apărut la Ed Roza Vânturilor

pe când mă pregăteam să curăţ cartofi pe un ziar mai vechi, acesta se deschide la o pagină cu duduci dezbrăcate… ah… nimic nou… fetele (sau poate ar trebui să spun… fetiţele) erau îmbrăcate în tricourile echipelor de fotbal din Liga I … dau să citesc şi… citesc: X 14 ani… Y 15 ani… Z 16 ani… ba pardon… dacă nu mă înşeală numărătoarea… aistea-s minore o ţâră… şi minorele nu au voie să pozeze fără acordul SCRIS al părinţilor or al unui tutore legal… atunci se ridică 2 întrebări: de ce are nevoie un ziar de fotbal să afişeze minore? s-au terminat femeile frumoase de 18 ani? şi…. mai ales… ce părinţi denaturaţi sunt ăia care le dau voie să apară în ziar în posturi care nu îndeamnă decât la un singur lucru…

despre ele nu mai spun decât că aveau mintea la unison, indiferent de vârstă… toate era “îndrăgostite de modeling şi de fotbal” deşi cred că nu ştiu nici măcar câţi sunt într-o echipă…

cunosc secretarele în timpul serviciului şi în afara lui… în afară sunt oameni… ca noi toţi… când ajung la birou devin secretare… o altă clasă de mamifere, cumva paralelă cu a restului umanităţii, care nu recunosc decât 2 ipostaze: ironia şi nevoia şi ambele sunt taxate cu maximă eficienţă şi indiferenţă…

oare nemernicia este inclusă în fişa postului??? şi dacă da, cum verifică??? cum o aleg pe cea mai nemernică dintre toate? … se dă un copil de 5 ani şi se cronometrează timpul până la care acesta începe să plângă?… sau se dă un doctor şi se cronometrează timpul până la care acesta începe să te înjure?

de ce au toţi impresia majoritatea are impresia că femeile nu înţeleg fotbalul? de ce credeţi că nu suntem capabile să înţelegem nişte reguli banale… ca să nu mai vorbesc de eterna regulă a offside-ului pe care ne-o tot aruncaţi în faţă… şi zilele astea s-a mai trezit unu’ să ne spună regulile unui meci de fotbal…

de ce nu ne uităm la fotbal? (deşi unele am face-o cu mare plăcere) pentru că nu ne place violenţa din fotbalul actual… pentru că nu ne plac comentatorii care nu reuşesc să fie imparţiali… pentru că nu ne plac mutrele lui becali sau a lui borcea care se flutură cu îngâmfare prin faţa noastră… pentru că fotbalul s-a transformat dintr-un sport într-o afacere… şi pentru că a dispărut esenţa jocului: fair-play-ul…

de ce nu mergem pe stadion? pentru că nu ne place limbajul de suburbie… pentru că nu ne place să stăm între mormane de cutii de bere… pentru că ne place să plecăm acasă cu părul curat şi nu plin de coji de seminţe… pentru că nu vrem să ne fluiere nişte slinoşi care au uitat şi pe ce lume trăiesc de la atâta băutură… (nu… nu vorbeam de peluze… ci chiar de tribuna 0)

până anul trecut aveam abonament pe stadion pentru că îmi place fotbalul… dar nu-mi place în ce s-a transformat… nu mai spuneţi că nu ştim ce-i ăla offside… mai bine învăţaţi voi ce-i cuviinţa

(cu dedicaţie tuturor bărbaţilor care au încercat din proprie iniţiativă să-mi explice cum se joacă fotbalul… acum, în prag de europene)

pentru cine nu ştie, înseamnă: “lupta mea”

de ce-i grozav să citeşti cartea asta? pentru că te face să crezi că eşti mai deştept, mai bun, mai drept, mai curat doar fiindcă te-ai născut cu pielea mai albă decât alţii sau fiindcă te-ai botezat cândva într-o religie creştină, chiar dacă acum ai uitat tot ce spunea Biblia… n-are importanţă! tu eşti rasa superioară şi ceilalţi nu-s decât nişte şobolani a căror viaţă nu are nici o importanţă…

aţi citit-o? citiţi ca să vedeţi cum gândeşte…era să spun: un nebun… dar nu a fost nebun… ştia foarte bine ce face…

zeci de liceeni cu care am vorbit şi-au manifestat interesul pentru cartea asta… majoritatea nu o citiseră, dar se erijau în apărători ai nazismului… cum să promovezi un fenomen pe care nu-l înţelegi? de ce? pentru simplul motiv că-i la modă să înjuri… de data asta fără discriminare… înjuri femei pentru că-ţi sunt inferioare… înjuri negrii şi ţiganii pentru că sunt mai jos pe scara evoluţiei (dacă voi chiar credeţi chestia cu evoluţia) înjuri evreii că l-au omorât pe Hristos… dar noi nu-l omorâm de fiecare dată când gândim tâmpenii ca astea?

se va opri vreodată? sau nu facem decât să ne afundăm şi mai mult în mizeria asta?

în altă ordine de idei: un site foarte interesant al celor de la curatmurdar: hate - simbolurile extremismului

(nu tu…)

sesiune… deh… ce să-i faci? unii termină examenele în 3 zile şi io abia le încep… nu-i bai că oricum mă plictiseam 3 luni în vacanţă… măcar de-ar fi mai răcoare numa’

vrei să stai şi tu ca omu’ la bibliotecă să mai pui mâna pe o carte, pe un atlas… pe ceva… mda… stai… sau mai bine zis: ai sta, dar parcă te lasă? dacă nu-s colegii tăi care să vorbească la telefon sau care să desfacă pungi, evident extrem de foşnitoare, cu covrigei, cipsuri şi alte prostii, sau oameni care se trezesc să iasă la fiecare jumătate de oră (or avea tranzit intestinal accelerat) … dacă nu sunt ei sunt vecinii facultăţii care să te ajute să înveţi pe ritm de manele… uăf…

ce bine era acu’ o lună când eram 5 oameni în bibliotecă…

dragilor, să vă zică mama un secret: dacă stai în bibliotecă şi atât nu se cheamă că înveţi şi nici că o să ştii ceva vreodată… asta aşa, ca să nu vă plângeţi după că aţi pierdut timpul la bibliotecă şi tot n-aţi luat examenul…

Azi dimineaţă, din prea mult spirit civic (ştiu… prost obicei), decid să-mi refac abonamentul RATB care tocmai expirase.

Merg la duduia în cauză, îi înmânez banii şi legitimaţia de student şi o rog:

- Un abonament pe toate liniile de astăzi.

- Doar studenţii la zi au redus. Vine răspunsul ei

- Ştiu. Sunt la medicină.

- Sunteţi la zi? Că nu scrie pe legitimaţie.

Perplexă mă uit la legitimaţie… adevărat… nu scria că sunt la zi, aşa că mă chinui să îi explic că nu există medicină la fără frecvenţă. Nu ştiu dacă am convins-o, dar a cedat la insistenţele cozii de 10 persoane din spatele meu şi mi-am primit abonamentul.

Deja eram în întârziere, aşa că îmi fac curaj şi mă îndrept spre infernala cutie de sardine 226, cu speranţa în suflet că drumul o să fie scurt.

Dă fundul meu să urce în autobuzul cu pricina, când se trezeşte împins cu brutalitate de o paporniţă. Las paporniţa să urce şi urc şi eu… pe partea cealaltă bineînţeles, fiindcă paporniţa blocase toată uşa din spate. 2 staţii am mai stat cum am putut, dar după aceea am ajuns ca barza… într-un picior.

O duduie de pe scaun se tot foia, foarte indignată că îndrăznesc să o ating, aşa că am făcut io ce am făcut şi, la prima frână i-am zburat pălăria de pe cap.

Pe la 13 septembrie aud eterna replică:

- Hai mai sus că se poate! Şi o cucoană îmi dă un ghiont zicându-mi:

- Hai domnişoară (pe ton de înjurătură), du-te acolo (arătându-mi un loc de 5cm pătraţi), că din cauza ta 5 oameni stau pe scară.

- Tanti, oi fi io mai mare, dar nici chiar aşa… treci Dumneata (acelaşi ton de înjuratură) acolo daca tot iţi place aşa mult. Şi m-am agăţat cu încăpăţânare de bară.

Deja se împuţise atmosfera în autobuz, poate şi de la haina de oaie pe care o purta unu’ lângă mine, aşa că o rog pe o individa cu un plod (genul Goe care urlă de la uşă că vrea să stea jos şi brusc trec toate durerile reumatice ale babelor de pe scaun), o rog să deschidă un geam

Răspuns:                    - Nu, că-mi răceşte copilul!

- Până şi copilul are nevoie de oxigen, încerc io să o conving.

- Copilul meu nu are nevoie!

- Bravo lui dacă face fotosinteză. Nu a înţeles aşa că probabil a crezut că o înjur

Tocmai când am decis să mă prefac că totu-i bine şi să ascult Birds of Fire care tocmai începuse în căşti, stupoare!!!! Se termină bateria, exact la timp ca să aud un moş în spatele meu tragându-şi mucii.

Mă enervez teribil şi decid să cobor. Cum??? Să cobori când ţi se năzare? Nuuuu… aşteaptă o staţie mare unde coboară mai mulţi. Anunţ că vreau să cobor la Panduri că poate se simte şi baba cu paporniţa care bloca uşa. Rânjeşte la mine cabalin şi-mi zice:

- De ce nu cobori pe la mijloc?

- Fiindcă nu vreau!!!!

După lungi lupte reuşesc să mă strecor afară din utilajul de tortură… şifonată, transpirată şi cu o căruţă de nervi.

Evident că am mai mers patru staţii pe jos până la Municipal, dar tot am ajuns înaintea autobuzului care a prins blocaj până la Academie.

Să vă ia Gaia cu autobuzele voastre cu tot!

Ăla care a zis că mersul pe jos face bine sănataţii a uitat să specifice că face mai mult bine sănătaţii psihice.

Hai pa şi geamuri deschise!

(scris de ceva vreme, dar nu i-a venit rândul până acum)

cică era cândva un gagiu care avea un plod… şi pe plodu’ista îl fură o ţigancă fiindcă ta-su o omorâse pe mă-sa… şi vrea să ardă copilul, numa’ că era prea ameţită şi-l aruncă pe al ei în foc…acu rămase cu plodu străin pe cap… după ani de zile copilu’ ista furat şi cu frati-su (da’ ei nu ştiau că sunt fraţi) se îndrăgostesc de aceeaşi femeie… se bat în săbii jedi (mai-mai că aşteptam să răsară de undeva master yoda) până apare omul-bilă… după aia mai apar şi nişte unii de ziceai că au ieşit din matrix… aaaaa… era să uit de ochelarii de soare model Ozzy pe care-i purta ăla rău din piesă… în fine… pasează ăştia femeia de la unu’ la altu’ până când ea se sinucide şi frati-su îi taie capu’ lu’ copilu’ crescut de ţiganca pe care după aia o arde pe rug (nu arată, dar se subînţelege) toate astea erau pe alocuri întrerupte de nişte fiinţe antropomorfe care jucau o scenă inteligibilă… aaa… am uitat şi de părul verde al unor personaje, precum şi de piocianicul pe care-l avea ţiganu’ pe piept… dacă scotea un personaj mobilul din buzunar nu m-ar fi mirat… a fost o piesă mult prea progresistă pentru gustul meu…

… nu dragilor… nu m-am ţăcănit complet… cum? nu v-aţi dat seama că e Il Trovatore? vaaaaai!!!! dar cum se poate aşa ceva? …cam aşa a arătat piesa din seara aceasta în viziunea unui mare coregraf român în viaţă… sfat prietenesc: săriţi il trovatore stagiunea asta… poate la anu’ e mai bine…