Medusa…Medeea… sau Maria-Mirabela

…

(pauză de 10 secunde pentru efect dramatic)

…

dragi con-locuitori(oare) în oraşul cu metrou…

în calitate de ratb-istă convinsă de remuneraţia mică… după buget (coane Fănică?)… am un anunţ deosebit de important pentru voi:

A  VENIT  (PRIMĂ)VARA… deschideţi blestemăţiile alea de geamuri!!!!!!!!

pentru că m-aţi enervat…m-am certat azi cu un prieten care spunea că el vrea ca prietena lui să fie musai virgină… şi nu e singurul cu pretenţia aceasta…

bun… să zicem că o (mai) găseşti (cu ceva efort) … dar dacă ai găsit-o? ce faci după aceea? aştepţi până la căsătorie? nu… că doar tu ai nevoi fiziologice… ea trebuie să aştepte până la 25 de ani ca să o găseşti tu, dar după aceea gata… trebuie să se culce cu tine după ceva vreme… că tu nu poţi să aştepţi… şi dacă relaţia nu merge şi nu vă căsătoriţi? ea ce face? dar deja nu mai e problema ta aşa-i? şi dacă nu acceptă să treacă prin pat… păi atunci nu te iubeşte suficient de mult şi renunţi la ea… aşa-i că-i simplu?… să-mi bag piciorul dacă nu m-aţi enervat… n-am chef de comentarii “deştepte”…

băi în ciocolată… pantofi de sute de dolari… nunţi de miliarde… creme de faţă cu pulbere de perle şi cu aur (glicerina nu mai e suficientă????) … case ce se învârt după soare… televizoare cu diagonala de 100-200-300 de inci… vacanţe în vârful vulcanului… pământ pe Lună… şi sufletul???

noul pur… noul domestos… noul axion….

(postare de femeie casnică… cineva s-ar mândri cu mine )

toate sunt noi… toate sunt bune… toate îndepărtează grăsimea cea mai persistentă …

întrebarea mea este: ce femeie e aia care stă cu asemenea jeg pe aragaz? jegul din reclamă e genul de jeg care se strânge în timp… în mult timp… cum să găteşti pe asemenea aragaz? cum să stai pe un asemenea veceu? cum să ai un asemenea cuptor…

bleah… câh… câh…

practic ce înţeleg eu din reclama lor? (io am un fel mai particular de a înţelege ce nu-mi place) înţeleg că trebuie să faci curat doar când vine soacra în vizită… atunci trebuie să fie casa curată ca să nu poată să bârfească cu vecinele… în rest e în regulă să locuieşti într-o cocină…

locul meu e în vârf de munte cu lupii şi cu urşii (mai găsesc io 2-3) … în nici un caz într-o lume informatizată şi tehnologizată până peste urechi…

(fir-ar să fie… ăsta de unde se mai formatează????)

notă de subsol: trebuie să formatez un hard extern şi mă chinuie de 2 ore… calculatorul meu desigur că iarăşi joacă la echipa adversă… mi-e tot mai clar că sunt incompetentă când vine vorba de calculatoare

gând năstruşnic: de ce nu inventează harduri cu formatare manuală pe bază de manivelă??? m-aş simţi şi io mult mai bine

da… iar mă enervează ceva… toate afişele acelea verzi care răsar pe la Universitate… am spus verzi şi ar trebui să fie suficient. nu vreau să le fac şi mai multă reclamă…

m-am săturat de oameni raşi în cap (nu, nu pe cap ci chiar în cap) şi tatuaţi din motive ideologice… (în poze “cămăşile negre” nu aveau chelii… aşa că nu înţeleg de unde vine chestia asta…)

şi cel mai tare mă enervează noul lor mod de promovare: veniţi cu noi… pe aici au fost şi Eliade, şi Cioran, şi Ionescu (io ştiam doar de Nae, dar se pare că au aflat ei şi de Eugen)… mai nou aflu că şi Eminescu se ţinea de prostii… mie-mi place Sebastian… ce urmează? să îl faceţi şi pe el legionar, doar să mă convingeţi? abia aştept!

mai târziu: căutând “Tudor Gheorghe - Cu Iisus în celulă” am ajuns pe pagina mişcării… chiar aşa?… vă întreb, domnilor… unde mergem? chiar credeţi că a scris şi a cântat despre voi?

“medicina e ca un efect placebo? sa fie oare adevarat..m-am intrebat de multe ori si de fiecare data gaseam cate o posibila explicatie pentru ceea ce am afirmat.

a te prezenta la medic si a urma un tratament te face poate sate simti mai bine si sa simti ca faci ceva pentru tine, pentru sanatatea ta iar cand obtii vindecarea esti convins ca decizia de a urma un tratament , a fost inteleapta!Dar oare nu este asta o dezamagire?poate ca destinul a fost indulgent cu tine de aceasta data si te-a scutit de un esec!

De unde stim ca tot ce ni se intampla nu e o amagire a destinului?

poate ca medicina e doar o minciuna !si poate ca destinul a vrut ca tu sa te prezinti la medic..sa te simti impacat cu tine pentru perseverenta ta de a-ti mentine sanatatea si sa privesti totul in fata spunandu-ti cvinte incurajatoare!”

iată ce zicea una dintre colegele mele de facultate (chestia aia dintre gilimele)… păi cum măi fată să spui aşa ceva? şi mai eşti şi studentă la medicină… dacă tu chiar crezi că tot ce vei face o să fie doar placebo de ce nu te apuci să vinzi ceaiuri miraculoase şi să ghiceşti boala după aspectul flegmei? îţi trebuie doar reclamă, nu mai ai nevoie de 6 ani de facultate.

spor la gândit cu juma’ de neuron!

mulţumesc din suflet rectoratului facultăţii de medicină din bucureşti care a decis recalcularea burselor în funcţie de media primului semestru, mai ales că în sesiunea de iarnă avem un singur nenorocit de examen, restul fiind parţiale. mi se pare normal să-ţi bagi piciorul şi alte părţi anatomice în munca şi în notele anului care a trecut. să-i ia dracu pe studenţi! ce contează că au primit bursele pe octombrie în decembrie şi că bursa pe ianuarie o să vină în martie? ce contează că la celelalte facultăţi au crescut bursele dar la noi au rămas aceleaşi de anul trecut? lasă-i pe proşti să înveţe că la medicină nu e uşor! se plâng că nu creştem bursele? nu-i nimic, le băgăm pe gât scuza că am pus termopane în cămin (mai ales că peste jumătate dintre bursieri sunt bucureşteni) veniţi să-mi puneţi şi mie acasă termopane, domnule rector! domnule decan, cum se face că de câte ori încearcă un student să vi se adreseze în această problemă sunteţi de negăsit? domnilor din conducerea SSMB şi LSM cum faceţi ca de data asta să nu vă atacaţi aşa cum faceţi pentru alte porcării? cum se face că acum nu putem să facem grevă? de ce? pentru că nu au decât 100 dintre studenţii fiecărui an burse? aşa şi? noi nu suntem tot studenţi? aţi făcut petiţii anii trecuţi să nu li se întrerupă anul celor care aveau restanţe ce depăşeau 10 credite. de ce pe ei îi susţineţi şi pe noi nu?

de ce bătaia asta de joc? şi apoi de ce vă mai întrebaţi retoric cum se face că oamenii care pot să facă ceva bun îşi iau tălpăşiţa? daţi-le un motiv să rămână şi vă asigur că o să o facă. prea puţini vor să plece. majoritatea nu are de ales.

mulţumesc domnilor că m-aţi enervat. acum măcar o să am curajul să spun în gura mare.

notă: de mâine va apărea acest text în facultatea de medicină, pe orice perete reuşesc să-l lipesc.

căutam pe net imagini cu turcoaze (piatra semipreţioasă… data viitoare despre asta) şi mă duce google la pagina cosmopolitan.

din titluri:

ce tip de amant te satisface, el e bărbatul care trebuie păstrat?, copiii sunt adorabili dar nu când nu eşti pregătită să-i ai, protectia muncii cu prezervativul, dă-ţi iubitul jos din pat… nu mai continui

cum adică ce amant? da’ soţul nu mai ajunge? în ce hal am ajuns dacă porcăria asta chiar se vinde? e clar… suntem nişte animale.

după 5 minute: m-am răzgândit. animalele fac totul din instinct. noi ne lăudăm că avem conştiinţă şi raţionament… suntem mai rău ca animalele.

… care le cere la 6.47 dimineaţa să închidă manelele din tramvai? pe ceilalţi chiar nu-i deranjează răcnetele alea?

… care nu înţelege cum poţi să scuipi din tramvai pe trotuar?

… care deschide geamul dimineaţa în tramvai?

… care-şi cere scuze când calcă pe cineva pe picior? da-ţi-mi şi mie ocazia să spun “nu-i nimic, e doar o gheată!”

încă 2-3 zile şi fac şi eu categoria “32″, ca Irina
bun blogul… te scapă de traume

“mă omoară ierarhizarea asta” şi pe mine mă omoară.

aaa… am uitat să explic: vorbeam de ierarhizarea cadrelor medicale din spital (deocamdată despre Municipal pot să spun cu siguranţă, dar am impresia că la fel e peste tot)

vii dimineaţa, saluţi politicos, că doar eşti cel mai mic şi trebuie să dai cu săru’mâna pe la toţi. te duci să-ţi iei şi tu fişele de salon. acum urmează prima serie: asistenta: ce-ţi trebuie? că io am de făcut tratamentele (notă: sunt cam 1 asistentă la 10 paturi. tratamentele se scriu cam pentru 3 zile aşa că doar în unele cazuri diferă de la o zi la alta. nota 2: ele intră în tură la 7, io cer fişele la 8.30). dacă în final îţi dă asistenta fişele ajungi la rezident: ce-ţi trebuie? am de scris în raportul de gardă. scapi cu fişele de la rezident, vine doctorul: ce-ţi trebuie? aaaa… vrei să te uiţi prin ea? păi şi ce o să înţelegi tu?

în final pui mâna pe fişă şi te duci hotărât spre salon. acolo te întâmpină cu o mătură în mâna infirmiera: vrei să intri? nu se poate… io spăl pe jos. de ce nu ai venit mai devreme?

mai aştepţi şi să se usuce pe jos şi după lungi chinuri intri în salon, apuci la repezeală să scrii evoluţia şi dai să te mai uiţi şi tu niţel pe fişă că ştii că o să te întrebe.

vine vizita… trece vizita… şi după aceea rezidentul îţi trânteşte un: da ce are pacientul din patul de la fereastră? tu nu ştii cazul foarte bine pentru că nu e pacientul tău şi pentru că nu ai avut timp să citeşti toată fişa. spui diagnosticul de pe prima pagină, dar uiţi să spui că a avut un accident de motor cu 5 ani în urmă, aşa că ţi se spune: voi de ce staţi prin spital dacă nu faceţi nimic? după juma de oră te trezeşti că se anunţă contravizita. acolo te ia peştele cel mare la ture că de ce ai considerat valoarea 100 la linia de sus şi nu la cea de jos? (poţi să o pui unde vrei, nu există regulă) şi că de ce ai scris cu negru şi nu cu albastru la evoluţie? (deşi toată foaia era scrisă de mine cu negru) şi că de ce nu ai specificat tratamentul înainte de internare (probabil trebuie să-l ghicesc în globul de cristal că nici pacientul nu şi-l ştie, … mă rog… el ştie de “nişte pastiluţe mici, roz şi foarte scumpe, că am dat jumătate de pensie pe ele.”).

nu toate zilele sunt aşa, dar există o tură pe care dacă o prinzi mai bine chiuleşti: este tura infernală, începând de la infirmieră şi terminând cu şeful de gardă

dar, cum omul învaţă din greşeli şi din mârlănia altora, am dezvoltat un mecanism adaptativ. la ora 7.30 trecute fix sunt la dulapul cu fişe şi, cum asistentele sunt la cafeaua şi la bârfa de dimineaţă, profit de neatenţia lor şi fur fişele. oricum salonul meu e ultimul şi, până să-şi dea seama că lipsesc ajung să fac totul cum trebuie.

e vorba de protestul de aici:  www.curatmurdar.ro
personal nu cunosc foarte în detaliu faptele, dar ştiu atât: din moment ce unii care delapidează sume comparabile cu bugetul unui oraş… să zicem Giurgiu… nici măcar nu sunt judecaţi, sau dacă sunt, fundurile lor diplomatice se bucură doar de restricţia de părăsire a ţării… în timp ce sunt criminali şi traficanţi de droguri care sunt judecaţi în libertate, de ce e imposibil să se facă acelaşi lucru şi cu ziariştii din Cluj?

nu spun că sunt nevinovaţi, dar ce pericol atât de mare pot ei să reprezinte pentru societate?

informaţii mai pertinente decât cele pe care pot eu să le ofer găsiţi aici: http://blegoo.wordpress.com/

şi aici: http://mariusnicolescu.wordpress.com/2007/01/17/guantanamo-bay-de-romania/

mergeam io ca omu pe stradă… lucru pe care-l fac zilnic, fără excepţie. doar că astăzi am făcut prostia să mă şi uit la oamenii pe lângă care trec … de obicei merg ca omul înfumurat cu nasu’ pe sus sau, când vreau să par ‘teligentă cu el pe jos…

primul specimen care mi-a răsărit în faţă la 7.15 a fost un pinguin… io prin pinguin înţeleg un “gagiu, vere” cu o geacă cu blăniţă pe el … câh… de sub care se întrezărea un tricou roz, cel mai probabil mulat, iar pantofii erau nişte oribilităţi atât de îngustate spre vârf încât reuşeau să învingă forţa gravitaţională.

al doilea specimen a fost o piţipoancă cu nişte, evident, blugi, că se pare că au uitat cu desăvârşire că mai există şi alte materiale pe planeta asta…. iar blugii erau, evident, îndesaţi în cizme că doar se poartă. dar nu ăsta-i baiul… blugii erau din aceia frecaţi pe fund… când mergea piţipoanca se vedea că manufacturierul uitase să frece blugii şi între picioare, aşa că arăta de parcă tocmai făcuse pe ea…

al treilea specimen: tot o piţipoancă. seara, în drum spre arhitectură, trec pe lângă una… era să-mi iasă sucul pe nas. individa avea un dres pe ea… destul de subţire şi… păi cam atât. ar fi vrut să aibă şi unul din acele pulovere mai lungi cum au apărut acum, dar săracul pulover era aşa de ridicat încât am văzut că purta chiloţei galbeni…

io nu mai comentez că iar îmi sare lumea în cap. mai spun doar atât: nu o să mai fie mult până când o să ajungă să poarte “o plasă de pescar”, aşa cum se spune în Biblie… am luat-o io razna? atunci Doamne ajută!