Medusa…Medeea… sau Maria-Mirabela

de 10 minute s-a terminat partida Oltchim Rm. Vâlcea - Byasen Trondheim.

fetele noastre au câştigat Cupa Cupelor la o diferenţă de 6 goluri.

abia aştept să văd prima pagină a ziarelor de mâine… o singură nedumerire: ce căuta Băsescu acolo? gata! a câştigat referendumul… ce mai vrea?

revin după meciul celor de la Jolidon Cluj … mare zi pentru România, dar toţi sunt ocupaţi cu o cursă de maşini…

***

din păcate U. Jolidon Cluj a pierdut Cupa Challenge în Serbia

***

mă gândeam la meciul de aseară al lui Dinamo… victoria fetelor de azi a fost lipsită de artificii, de câini şi cai pe teren, de poze în costume de romani… şi cu toate astea ele au luptat la fel de mult.

atunci de unde diferenţa asta de bani care intră în cele două sporturi? azi în sala din Râmnic podeaua era alunecoasă de la condens… nu cred să coste un aparat de aer condiţionat pentru sala aceea mai mult decât primele jucătorilor din divizia A … poate că s-au uitat şi oamenii cu bani la cele două meciuri de handbal şi poate o să se investească mai mult într-un sport care chiar are rezultate pe plan internaţional atât la nivel de echipă de club cât şi la nivel de naţională.

felicitări fetelor! m-aţi bucurat până la lacrimi şi sunt sigură că nu am fost singura.

mă uitam în ochii lui din spatele ochelarilor şi mă întrebam de ce ascult atât de atentă lucruri ştiute de multă vreme…

aţi observat că cei mai buni profesori sunt cei cărora le place să se asculte vorbind? când dai peste un asemenea om ar putea să-ţi facă un curs de 2 ore în 3 zile şi culmea, nu te deranjează… aşa de multe corelaţii şi asocieri poate să aducă…

poate să-mi spună orice lucru cât de banal, cât de simplu, dar în momentul acela îmi dă impresia că e cel mai important lucru de pe faţa pământului şi, că dacă nu mi l-ar fi spus ceva rău s-ar fi petrecut… şi eu intru în joc şi mă port de parcă atunci aud pentru prima dată ce-mi spune…

cum fac oamenii ăştia de mă prind ca într-o plasă? poate fiindcă le place aşa de mult ceea ce fac încât nu pot să nu spună tuturor… dacă ar ţine în ei informaţia ar exploda… aşa-ţi dai seama dacă unui om îi place ceea ce face.

pe de altă parte sunt oamenii care vin să-ţi facă un curs şi care intră speriaţi în amfiteatru… se uită la ceas din ce în ce mai des după prima jumătate de oră şi speră ca la final să nu ai nici o întrebare pentru el ca să scape de tine mai repede… ce diferenţă!

până acum am dat peste mai mulţi din a doua categorie… mult mai mulţi, din păcate… poate şi de aceea am urmat calea aceasta… datorită acelor oameni care au intrat  în viaţa mea şi care au ştiut să mă facă să-mi placă un obiect sau altul… de multă vreme am vrut să scriu despre ei fiindcă le datorez mult şi le spun cu fiecare ocazie în speranţa că nu se vor schimba şi vor ajuta şi pe alţii aşa cum au făcut cu mine.

primul om a fost diriginta mea din generală - profesoară de biologie … un zbir de om, urât de toţi: părinţi, elevi şi profesori în egală măsură… şi totuşi mie asta mi-a plăcut la ea… am învăţat că trebuie să pretinzi exigenţă şi profesionalism doar în măsura în care le oferi şi tu. şi m-a mai învăţat că nu-i lucru mai frumos pe pâmântul ăsta decât omul… când eram doar noi două în săliţa aceea mică şi întunecată din spatele laboratorului de anatomie, cu toate planşele şi borcanele în jurul nostru, îmi deschidea o uşă pe care nu mai păşisem înainte. când îmi vorbea i se lumina faţa şi uita să se oprească… nu de puţine ori ne-a prins noaptea ea predându-mi şi eu ascultând ca vrăjită despre hematia care pleacă de la degetul piciorului şi ajunge la creier… în continuare aceasta a rămas întrebarea mea preferată.

al doilea om a apărut târziu… în vacanţa de vară de după primul an de facultate… a fost chirurgul cu care am făcut practica de vară… alt zbir… a fost omul care mi-a spus că medicina e un rahat dacă o faci fără suflet şi că nu contează ce materii ai… toate înseamnă o bucăţică de medicină… să încetez să le consider materii individuale… a fost cel care m-a învăţat să gândesc ca un viitor medic şi nu ca un student care vrea să ia o notă bună la un examen.

şi al treilea om (deocamdată) … m-a învăţat că a fi doctor nu-i o meserie, ci e un stil de viaţă… a fost primul care m-a luat de mână când eram mică şi proastă şi m-a învăţat că să strângi nu e totul… uneori e suficient doar să păstrezi tensiunea

oamenilor ăstora le datorez tot ce am ajuns eu acum… bună sau rea… aşa cum sunt e meritul lor în mare măsură.

acum ceva vreme, când a trebuit să înşir ce-mi lipseşte, am spus “un ceainic” , care să fie… aşa şi pe dincolo…

vineri, după o zi plină de nervi şi de scârbă am decis că mi-e dor de dunărea mea, aşa că de la spital am mers direct acasă. de ce când apari din senin oamenii nu pot să se bucure pur şi simplu şi să nu-ţi amintească mereu că “dacă anunţai… aveam… făceam…” io nu am venit pentru ce aveaţi sau ce făceaţi… am venit pentru voi.

îmi era dor de gâzele mele, aşa că m-am dus să-mi văd stupul… să văd cum a ieşit din iarnă… surprinzător, dar o duce cum o duc eu… dacă eu am un an prost aşa are şi el…

cotrobăind prin cutiile cu zestrea familiei constând în fotografii vechi cu copii îmbrăcaţi în cămăşuţe albe, fotografii de nuntă, chipuri de ofiţeri privindu-mă cu coada ochiului… o lume veche şi dragă în jurul căreia am ţesut poveşti de când mă ştiu… în una dintre cutiile acelea am dat peste un ceainic… perfect! dacă ar fi trebuit să-l descriu nu aş fi reuşit aşa de bine… de unde e acolo? nimeni nu pare să ştie. bunica a zis că e posibil să fie de la nunta ei, dar nu-i foarte sigură …

cum se apropie ziua mea am decis că acesta e cadoul meu ascuns pe care-l primesc în fiecare an…

mda… am zis că, deşi fuse un vis ciudat noaptea trecută, nu-i chiar aşa important… asta până am citit ce scrie Oblia
acum ceva vreme scria despre telepatie… ei bine se pare că se prelungeşte şi în vis… despre ce-i vorba? am visat că eram turc… cu turban şi cu mustăţi :)) … încă ceva ce trebuie să ştiţi: io visez în alb-negru… nu visez niciodată culori, dar cumva ştiu culoarea fiecărui lucru (ştiu… că doar e visul meu)… şi mă visam io turc alb-negru într-o pustietate înfiorătoare parcă desprinsă din filmele de groază… în fine… îmi închipuiam că o să răsară de sub vreo piatră Vlad cu o ţeapă în braţe… se pare că nu… tocmai mă bătusem cu Ştefan, sau cel puţin aşa zice Ilinca ce mă aştepta cu un pâlc de plăieşi într-o pădurice… continuarea noaptea viitoare dar io am făcut o propunere de armistiţiu: dacă-mi dă din plăcintele Ilisaftei mă convertesc

aşa făcu peştişorul când ateriză din blogul Irinei în al meu…

mă înclinai ceremonios în faţa sa şi-mi şopti la ureche iliescian (nu ştiu de ce dar io aşa-mi imaginez peştişorul): pune-ţi 3 dorinţe, măi dragă!

buuuuuun…

dorinţa numărul 1: vreau pentru România un preşedinte (dar nu musai… poate să fie şi rege şi dictator şi ce-o vrea el…) care să facă ordine în final… să se termine cu scandaluri, grupuri de interese (mamă ce vocabular am căpătat…)… pe scurt: vreau un om care să conducă corect pentru toţi şi care să ne ducă acolo unde ar trebui să fim (mda… vreau Utopo-România)

dorinţa numărul 2: vreau ca oamenii să fie civilizaţi… nu-i musai să fie genii… doar cu bun-simţ

şi, ca să nu cadă peştişorul în depresie că îmi doresc doar chestii irealizabile

dorinţa numărul 3: vreau ca totul în viaţa mea să încremenească în momentul acesta pentru că mult mai bine de atât nu se poate

peştişori multicolori zboară (da… peştii ăştia zboară) până la:Vlad fiindcă el poate să scoată ceva frumos din povestea asta şi până la Optzecea

mă bucur de descoperirea făcută

hai la ceai

un magazin on-line de ceaiuri… sper în curând şi de accesorii…

**********************************************************

astăzi un prieten mai vechi: Antonio Carlos Jobim

********************************************************

pentru că azi am chef de vechituri şi pentru că melodiile astea mă înveselesc mereu: Florian Pittiş
Sfârşitul nu-i aici
Oameni buni

******************************************************

“[...]

Locotenentul- tocmai cu sănătatea o duce cam prost în ultima vreme.

Baftangioglu - Să nu-mi spui că…

L - Ba da…

B - (încercând să-şi reţină, fără succes, bucuria) Ce dezastru! Cine o să-i urmeze? [...] Ce-l doare pe Sultan, păcatele mele?

L - Dorul

B - Ce boală e asta? Vreo nouă molimă?

L - Nu ştiu… E un cuvânt valah, iar Măria-Sa suferă de cuvântul acesta”

*******************************************************

Acum 2 zile s-au împlinit 50 de ani de la moartea lui Brâncuşi (16 martie 1957 ora 2 dimineaţa) … atunci nu am apucat să scriu, iar ieri am uitat…

Lucrurile sunt uşor de făcut! Ce este cu adevărat greu este să te pui pe tine în măsură de a le face.

Când nu mai suntem copii suntem deja morţi… (aşa-i că pe asta aţi mai auzit-o dacă că nu ştiaţi cine a zis-o? … omul acela pe care toţi încearcă să-l reducă la un simplu ţăran… din păcate chiar şi românii)

În umbra unui mare copac nu poate creşte un altul. (asta-i spune lui Rodin când decide să pornească pe drumul său)

*******************************************************

nu le-am găsit pe nicăieri, aşa că va trebui să vă descurcaţi tot cu trilu…

prima este o piesă a lui James Murphy (nu cel cu legile) - In Lingua Mortua (nu vă speriaţi… nu e cu răcnete )

a doua aparţine unei formaţii mai vechi de care au auzit puţini din cei sub 35 de ani… Emerson, Lake and Palmer (ELP) - C’est la vie

ca acum 100 de ani… ca peste încă 100 de ani…

“Cea mai hotărâtoare afirmaţie a unui popor este cultura. Nu cultura împrumutată, nu cultura învăţată în şcoli şi universităţi - ci creaţia operelor de mare anvergură, a operelor care reprezintă geniul şi vitalitatea acelui popor. O naţiune agonizează atunci când elitele sunt incapabile să creeze o cultură vie, autentică, personală. O naţiune moare atunci când îi sunt omorâte elitele prin dezorientare, prin sărăcie sau prin politică. Pentru un popor tânăr, cultura este cea mai obiectivă vwerificare a forţelor sale spirituale. Iar pentru un popor primejduit, creaţia culturală este singura justificare a misiunii sale istorice. Suntem deci înţeleşi asupra sensului pe care îl dăm culturii:nu ceva care se învaţă de la alţii, cic eva care se crează de anumite elite şi care reprezintă ce este mai fertil, mai vital şi mai specific acelui popor. [...]“

… şi multe mai zice el… poate mâine seară…

** fumatul dăunează grav sănătăţii şi femeilor gravide

se înmulţesc joculeţele de tip leapşa … vă mai amintiţi jocurile pe porunci? aş fi făcut orice doar să nu trebuiască să primesc o poruncă… ştiam că nu o să-mi placă ce mă pun alţii să fac… de data asta însă mă conformez…

am primit de la Andrei (prilej cu care o să îl şi trec în listă că-l citesc pe om de ceva vreme…) porunca să spun de ce sunt dependentă… iată!

- sunt dependentă de neprevăzut, de originalitate şi de creativitate

- de succesiunea anotimpurilor… chestia asta care nu se mai poate numi iarnă mă enervează la culme… iarna trebuie să crape pietrele de ger şi vara să faci omletă pe trotuar

- dependentă mi-s de flori rupte proaspete din grădină sau de pe câmp… nu dau un buchet de albăstrele, maci şi spice de grâu pe toţi trandafirii pământului

- revenind la lucruri mai prozaice (lucru la care probabil s-a gândit şi iniţiatorul jocului): nu (mai) fumez… nu beau alcool decât foarte rar, nu beau cafea… se spune că suma viciilor este constantă… poate o să aflu şi eu de ce sunt dependentă până la urmă… singurele manifestări de sevraj le acuz când lipsesc prea mult de la teatru sau de la operă…

- foarte-foarte-foarte rar devin dependentă de un om…

ioi… am uitat să o dau mai departe: Oblia şi Femeia simplă (numai dacă are timp)

“ca follow-up la leapsa culturala. tie, iata provocarea: ce, exact este feminitatea?
asta fiindca in raspunsul tau pareai sa echivalezi feminitatea cu naturaletzea, lucru cu care… as polemiza un pic bunaoara, naturaletzea la barbati=masculinitate?“

Oblia mi-a trasat temă de gândire şi de discuţie: ce înseamnă feminitatea? încep prin a preciza că ideile îmi aparţin şi că nu le înfăţişez sub forma adevărului absolut.

întâi o să răspund la întrebare: da, pentru mine naturaleţea la un bărbat înseamnă masculinitate

revenind la femei:

definitoriu pentru o femeie este… ei bine, chiar calitatea de a fi femeie…

ce înseamnă feminitate: este complex răspunsul… ţine foarte mult de modul de gândire, de comportament, de temperament.

nu susţin ideea conform căreia femeile sunt identice cu bărbaţii pentru că nu sunt. spuneam şi în altă parte: suntem diferite de la lucruri simple şi aparent nesemnificative, cum este linia de implantare a părului până la lucruri foarte complexe, cum sunt căile nervoase ce duc la formarea ideaţiei. aceste lucruri nu ne fac nici mai bune şi nici mai rele decât bărbaţii… ne fac pur şi simplu diferite, lucru care mă bucură teribil. îmi este suficient că avem aceleaşi drepturi legale şi aceleaşi oportunităţi, chiar dacă încă se mai poate vorbi de o urmă de discriminare în anumite domenii, dar consider că în timp se vor rezolva şi acestea.

feminitatea presupune o grijă mai mare pentru detalii, urmărirea instinctului, un comportament mult mai discret. nu cred că unei femei îi stă bine să iasă în evidenţă… cumpătarea, echilibrul, discreţia sunt mult mai importante pentru o femeie decât pentru un bărbat. femeia trebuie să reprezinte tot ceea ce este frumos… nu îmi place să văd femei îmbrăcate neglijent… nu-mi place să aud femei vorbind trivial… nici la bărbaţi nu ar trebui, dar parcă cuvintele vulgare sună mult mai urât când ies din gura unei femei.

îmi plac femeile elegante, rafinate, femeile în fustă, femeile cu perle şi dimante, femeile care ştiu să poarte o pălărie … ideea mea de femeie coincide foarte mult cu cea a femeii din secolul trecut. pentru mine feminitatea absolută a rămas cea din perioada interbelică… atunci erau femeile frumoase…

feminitatea nu poate să fie separată de maternitate. o femeie este mamă în toate situaţiile vieţii, indiferent dacă este vorba de un prieten, de soţ sau chiar de unul dintre părinţi.

o femeie trebuie să muncească dacă aşa doreşte, dar nu trebuie să pună niciodată munca mai presus de familie.

femeia este cea care învaţă copilul bunătatea, mila, grija, dragostea, în timp ce bărbatul trebuie să-şi înveţe copilul disciplina, curajul, corectitudinea, tăria de caracter.

femeia trebuie să lase aparenţa fragilităţii… să ceară protecţie în permanenţă… un prieten îmi spunea: tu te alinţi… mă chemi să prind eu şoricelul, dar cu 5 minute înainte tu ai prins un şobolan… ştiu că nu te temi de prea multe, dar ştii că-mi place să fiu protector… trebuie să dăm cezarului ce-i al cezarului şi să-i lăsăm pe bărbaţi să îşi manifeste şi ei instinctele … nu trebuie să le facem noi pe toate.

am crezut iniţial că-mi va fi uşor să scriu ce cred eu că înseamnă feminitatea şi respectiv femeia perfectă, dar m-am trezit că-mi este greu… este greu să nu jignesc bărbaţii… nu spun că unele dintre calităţile pe care le-am enumerat mai sus nu se regăsesc şi la sexul opus, doar că ele, în viziunea mea, sunt predominante şi caracteristice femeii…

primită ca o minge medicinală în abdomen de la Oblia pentru că am cam lăsat cultura deoparte de ceva vreme…

1. Principala mea trăsătură: recunoştinţa

2. Calitatea pe care doresc să o întâlnesc la un bărbat: cumpătarea

3. Calitatea pe care o prefer la o femeie: feminitatea (naturaleţea, cum spunea şi Oblia)

4. Ce preţuiesc cel mai mult la prietenii mei: dragostea ce mă fac să le-o port

5. Principalul meu defect: încăpăţânarea

6. Îndeletnicirea mea preferată: lucrul cu mâinile

7. Fericirea pe care mi-o visez: trei copii sănătoşi

8. Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire: să mor singură

9. Locul unde aş vrea să trăiesc: un sat din Bucovina, într-o căsuţă mică, cu acoperiş roşu şi cu grădină de flori la intrare

10. culoarea mea preferată: roşul

11. Floarea care-mi palce: macii şi bujorii

12. Pasărea mea preferată: ciocănitoarea

13. Prozatorii mei preferaţi: Eliade, Hesse, Christa Wolf, Marquez, Mann, Sartre, Junger

14. Poeţii mei preferaţi: R.M. Rilke, Goethe, Poe, Arghezi, Eminescu

15. Eroii mei preferaţi din literatură: Petru din Huliaganii lui Eliade, Harry din Lupul de Stepă al lui Hesse

16. Eroinele mele preferate din literatură: Cassandra din romanul omonim al Christei Wolf

17. Compozitorii mei preferaţi: Chopin, Mozart, Bach, Shostakovich

18. Pictorii mei preferaţi: Moreau, Durer

19. Eroul meu preferat din viaţa reală: orice om care a sacrificat din fiinţa sa pentru binele altora.

20. Ce urăsc cel mai mult: propria neputinţă

21. Calitatea pe care aş vrea să o am din naştere: să-mi iasă cozonacii… glumesc… devenise prea serios chestionarul… am deja tot ce-mi doresc

22. Cum aş vrea să mor: repede

23. Greşelile care-mi inspiră cea mai mare indulgenţă: greşelile regretate, pentru care se cere iertare

24. Deviza mea: Cu Dumnezeu înainte, mereu înaiunte, căci io din drum nu mă mai întorc.

25. Gânditorii mei preferaţi: Constantin Noica, Constantin Galeriu.

26. Mitul meu preferat: Medeea

27. Atleţii mei preferaţi: n-am …

de pasat? ufff… greu… iarăşi Mihaï şi Optzecea şi bineînţeles cine mai are dorinţă

pe mirosuri începută de Vlad a ajuns la mine prin Optzecea… să vedem… 5 mirosuri preferate:

1. ceainăria din cotroceni… are acel miros de ceai amestecat cu mucegaiul pereţilor… un miros umed şi dulceag ce-mi rămâne în haine, în păr şi-n minte mult timp după ce am ieşit la lumina zilei

2. macii… o să spuneţi că macii nu au miros… ba da… au mirosul câmpului… mirosul pământului, mirosul soarelui într-o zi de vară

3. al treilea nu este aşa poetic… este mirosul batadinei… un miros aspru care mă trezeşte mai repede ca orice cafea.

4. pielea bebeluşilor… miroase a lapte, a flori… a dragoste

5. primăvara … cu amestecul ei de zambile, narcise, liliac, iasomie, ghiocei, brânduşe, viorele… cu ploile ei calde… cu vântul care aduce mirosuri de departe…ah… când vine??? mai e mult?…

…să o dau mai departe ziceţi? cine vrea este invitatul meu… însă am şi pase exacte: Descartes (că tot a şomat zilele astea ) şi Mihaï (dacă nu are ceva mai bun de făcut)

i s-a spus gânditor, creştin, intelectual io prefer să-i spun Om.

nu-mi plac şi nu înţeleg rostul compilaţiilor… de ce există CD-uri intitulate: uverturi celebre din Bach, Mozart, Debussy…? ce rost are să asculţi doar uvertura? sau mai sunt acele CD-uri de popularizare cu cele mai frumoase fragmente din… păi de ce să asculţi pe sărite? şi cine spune că acele fragmente sunt cele mai frumoase? dacă mie mi se pare altfel?

nu pot să ascult asemenea CD-uri… un concert, o sonată, o simfonie… toate sunt poveşti… nu e cam aiurea să te treacă de la şi îşi luă voinicul ziua bună de la mumă-sa şi de la tătâne-su la şi l-a învins pe zmeu … unde e farmecul? ce mai înţelegi? compozitorul acela a avut ceva în minte când a pus notele pe hârtie… de ce să nu-i dăm voie să ne arate ce simţea şi ce gândea? poţi să citeşti un concert la fel de bine cum poţi să citeşti o carte…

io şi Alina la plimbare…

ca să înţelegeţi trebuie să ştiţi că noi două suntem ca-n fabula lui Caragiu : “el îmi zice mie bursucul… pentru că şi io îi zic lui bursucul… “

A: - bă Sc. (aşa ne alintăm noi) tu nu vezi unde intrăm?

M: - unde? în magazin….

A: - da bă… da nu vezi că e magazin de fiţe? ia poziţia corespunzătoare!

M: - care-i aia?

A: cu nasu’ pe sus şi fâţâind din fund

******************************************************

La Universitate, gândindu-ne dacă săptămâna asta mergem la Comedie sau la Naţional … stăteam ca măgarul între fân şi apă şi nu ştiam unde să mergem… aşa că am luat o soluţie logică şi matură: am dat cu banul

mergem la Comedie… Henric al 8-lea (piesa ei) e abia peste 2 săptămâni… facem rezervare şi mergem la Naţional… luăm bilete la Ultima oră şi io sunt în culmea fericirii fiindcă-l văd pe Dinică.

la despărţire:

A: - l-om vedea noi marţi pe Dinică, dar tot mai tânăr şi mai frumos e Chirilă al meu…

M: - da, dar al meu e mai nemernic…

******************************************************

*** şi că tot vorbeam de bursuci… Mateiaş!!!! fabula cu Toma Caragiu

*******************************************************

tot cu Alina, dar mai veche…

A: - bă Sc. uite cât de dezbrăcată e aia… nu-i e frig?

M: - io de unde să ştiu? du-te şi întreab-o… tu n-ai auzit că nu haina face pe om?

A: - am auzit… da’ tu ştiai că omul îşi alege haina pe care o pune pe el? am pus-o io să îşi cumpere curea în loc de fustă?